Primul vers la locul lui:
nu mă lăudaţi!
nu-mi place să ştiu prea multe
despre mine
Ioan Marinescu (Anotimpurile cetăţii)
in oglinda: (anisoara)
sparg oglinda: (ion untaru)
îmi ard ard jurnalul (ion untaru)
ignor zodiacul (ion untaru)
privesc stelele dar (ion untaru)
Poemul este un senryu, varianta ironică a haiku-ului. Îl recunoaştem după apetenţa sa pentru firea umană cu metehnele ei, neglijînd lumea din afara omului. Mimînd discursul modestiei, autorul trădează, aparent fără să vrea, faptul că îşi (re)cunoaşte cu asupra de măsură (doar) toate virtuţile. Lăudărosul nu poate să nu-şi asume şi virtutea modestiei.
Comentatorii n-au simţit pista (auto)ironică şi au luat lucrurile (mult mai) în serios. Anişoara dezavuează ceea ce poate afla in oglinda: (anisoara), iar Ion Untaru e de-a dreptul violent: sparg oglinda: (ion untaru), îmi ard ard jurnalul (ion untaru), ignor zodiacul (ion untaru).
Pe de altă parte, privesc stelele dar (ion untaru) dezvăluie o altă atitudine, o răzvrătire faţă de sinele meschin şi năzuinţă către o natură umană mai vastă care se recunoaşte mai curînd în marele univers.
Un comentariu:
Dupa cum spunea un cunoscator,in acest micropoem in stil haiku,am bagat o "parsivenie" stilistica,avandu-se in vedere ca,in multe limbi,inclusiv in cea romana,din doua negatii rezulta o afirmatie (in matematica,minus cu minus dau plus.Intentia mea a fost sezizata in comentariu,insa nu foarte explicit.
Puiu
Trimiteți un comentariu