Acum aflăm cine-ar putea fi morocănos:
Bună dimineaţa ---
îi spun manechinului
morocănos.
Ioan Găbudean (Surasul crizantemei)
Nu-mi voi permite sa fiu (Puiu)
Trezit cotoiul se uita (Puiu)
Insomniile ma fac (Puiu)
spuse moşul mormăind... (Doina B)
deschide ochii,nu fi.., (Doina B)
doar pentru unii,răspund... (Doina B)
prin nori abia se vede un chip (anisoara)
spune omul de zăpadă (ion untaru)
spun motanului căscând (ion untaru)
Un senryu care sesizează starea posacă a celui trezit devreme pentru o nouă şi stupidă zi de muncă. Pe de-o parte, obişnuitul salut - Bună dimineaţa – adresat unui personaj ursuz, parcă bătut de soartă, pare doar o maliţioasă ironie, pe de alta nu se ştie precis dacă manechinul este un cunoscut oarecare întîlnit în drum (de fapt un alter-ego al celui ce-l salută automat) sau chiar imaginea în oglinda de la baie a celui ce, abia trezit, îşi surprinde anemicul chef de viaţă. Asta mi-aduce aminte de grimasele pe care le face în oglinda din lift într-un film vechi, Dimineaţă la New York, Jane Fonda, care, văzîndu-se, îşi ridică automat colţurile gurii în sus (spune-ţi cheese), simulînd pofta de viaţă, ca apoi să se pleoştească văzînd mascarada. Şi chiar de un vers-încurajare al lui Dinescu privindu-se-n oglindă: Trăieşte, nătărăule!
Ce spun comentariile? Unele nu surprind ironia şi iau lucrurile în serios, luînd o atitudine pozitivă: Nu-mi voi permite sa fiu (Puiu), deschide ochii, nu fi... (Doina B), doar pentru unii, răspund... (Doina B). Altele pun în spatele bietelor necuvîntătoare metehnele umane: Trezit cotoiul se uita (Puiu), spune omul de zăpadă (ion untaru). În fine, cîteva, cu sau fără scuze, recunosc: Insomniile ma fac (Puiu), spuse moşul mormăind... (Doina B), spun motanului căscând (ion untaru) – ultimul revine la o confortabilă autoironie.
Doar Anişoara, într-o pornire cosmicizantă, transferă totul în voia, nu prea binevoitoare, a celui de sus: prin nori abia se vede un chip (anisoara).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu