Versul original 10.2 Pasul stîrcului

Tot poemul sună aşa:

Pasul stîrcului –

Căutîndu-şi locul vechi

o floare de lotus

Eduard Ţară (http://tinyurl.com/59rglt)

Pe firul apei (Puiu)
Anotimpul meu - (Puiu)
Dorul de tara - (Puiu)
intre pagini (anisoara )

Printre libelule.... (Doina B)
După furtună... (Doina B)
In umbra lotcii... (Doina B)
concert de broaşte (ion untaru)

Înserare (ion untaru)

puhoi de ape; (ion untaru)
Pe crestetul meu (wyu)

În căutarea hranei, stîrcul păşeşte cu lungile-i picioroange prin baltă. La fiecare pas, apa se clatină uşor legănînd floarea de lotus care tinde să revină la veceha-i poziţie. Locul vechi este poziţia lui de echilibru mereu conturbată de pasul stîrcului. Poemul ne cheamă să contemplăm liniştea bălţii vag tulburată de tresăltarea florii de lotus.

Puiu a plasat nefiresc lotusul Pe firul apei (Puiu) (şi nu pe lac), ca apoi, liricizînd, să-l pun în paralel, metaforizînd, cu Anotimpul meu - (Puiu), Dorul de tara - (Puiu). Anişoara, descoperindu-l intre pagini (anisoara) de ierbar, se lasă dusă de amintiri. Doina, specialistă, îi ştie şi-i precizează cu delicateţe locul: Printre libelule.... (Doina B), In umbra lotcii... (Doina B) şi-i urmăreşte clătinarea amortizată După furtună... (Doina B). Untaru se îngrijeşte de a-i crea un cadru, o scenă pentru evoluţie neastîmpăratului lotus: concert de broaşte (ion untaru), Înserare (ion untaru), puhoi de ape; (ion untaru). Într-un gest, bănuiesc feminin, (wyu) îşi reaşează lotusul deranjat - Pe crestetul meu (wyu).