vineri, 28 decembrie 2012

Comentariul la săptămîna a XXV-a




Ildiko Juverdeanu

vestitorul se
dă de ceasul morţii -
noapte de Crăciun

Se dă de ceasul morţii este greu de integrat scenei. Noaptea de Crăciun este una a bucuriei, a naşterii (şi nu a morţii), a darurilor Moşului. Veştile sînt bune. De ce s-ar codi şi s-ar frămînta vestitorul dînd veşti dorite şi aşteptate de toată lumea?
  
Iuliana Zaharia-Apostol

se naşte prunc dalb -
zăpada şi stelele
leagăn lumii noi

Nu-s prea multe de reproşat. Este un mixaj între legenda lui Isus şi leagănul pămîntesc, lumea profană în care s-a născut ca om. Zăpada şi stelele rămîn un decor destinal pentru tot omul, cu puritatea dar şi cu răceala lor. Nu prea înţeleg doar ce e cu lumea nouă.


seară de Crăciun -
bunicii se pupă sub
vâscul din brad

Sărutul sub vîsc este simbolul prieteniei şi statorniciei dar şi al păcii şi bucuriei. Vîscul aduce sănătate şi noroc. Bunicii se pare că săvîrşesc astfel un ritual al recunoştinţei din moment ce perechea lor estea atît de statornică.

Ajun de Crăciun -
în ieslea de sub brăduț
primul nostru prunc

Poemul lasă în ambiguitate sintagma primul nostru prunc, poate fi şi pruncul Isus, poate fi şi odrasla cuplului care a împodobit bradul. Ocazie pentru ca primul să fie doar întîiul sau întemeietorul unei credinţe, iar pruncul să se contamineze de sacralitate şi de tandreţe.

biologul de departe

grija de Crăciun –
jar încins sub tămâie
în tot cotlonul

Grija de Crăciun este una cuviincios-sacră. Ritualul pomenirii celor duşi care par să se reîntoarcă între noi chemaţi de mirosul tămîiei. În tot cotlonul semnifică şi răspîndirea firească a miresmei, dar şi pătrunderea gîndului sacru în toate ungherele sufletului.

tremurul umbrei -
aroma din tămâier
prin staulul gol

Poemul evocă un obicei (cred), acela ca de sărbători să fie tămîiate şi animalele pentru a fi ferite de boli şi a fi productive. De data asta, se pare că este evocată doar amintirea, umbra celui ce săvîrşea ritualul.


joi, 27 decembrie 2012

A douăzecişicincia săptămînă 24-30 decembrie 2012



pe cer o veste -
în noaptea cea mai lungă
primul miel pe-o stea

Este în încercarea de mai sus o tentativă de celebrare a sărbătorii naşterii Domnului. Recuzita aglomerează motive care nu prea compun: veste, steaua, mielul, noaptea. Noaptea la care se referă poemul nu este cea mai lungă a anului, solstiţiul de iarnă este pe 21 decembrie. Este poate o metaforă, nu ştiu cît de potrivită pentru a marca importanţa nopţii. Primul miel pe-o stea este o imagine ireală şi greu de înţeles chiar ca metaforă. Steaua, în colind, este doar un reper călăuzitor şi nu poate înlocui ieslea.

Poate voi să fiţi mai inspiraţi şi mai exigenţi în încercarea de a scrie ceva pe tema Crăciunului.

(scuze pentru întîrziere)

luni, 24 decembrie 2012

Comentariul la săptămîna a XXIV-a



iuliana zaharia-apostol

dușman la hotar
și-un ger de crapă pietrele -
dans în tranșee

Duşmanul la hotar este, cel puţin pentru mine, o chestie de poveste, de legendă, de istorioară moral-patriotică a luptelor cu turcii pentru clasele primare. Tranşeele sînt dintr-o epocă mult mai modernă. Parcă pe vremea războiului de independenţă erau redute şi mai înainte şanţuri cu apă. Dansul (de nevoie) în tranşee este merituos, dar n-are context.

pocnetul jarului -
ger de crapă pietrele
cu colind în prag

Parcă atmosfera e alta. Gerul şi jarul, în opoziţie, te face să simţi şi entuziasmul şi corvoada bieţilor colindători. Ferice de gazde!

biologul de departe

arar ecoul –
rostogolul pietrelor
crăpate de ger

Evocarea unor locuri şi evenimente petrecute undeva în pustietate, acolo unde totul este îngheţat şi singurele întîmplări se datorează tocmai acestei paradoxale împietriri a apei care sfarmă pînă şi încremenirea de secole a steiului. Nemişcarea devine mai crîncenă cînd lucrează, cînd – arar – iese neverosimil din amorţire.

ger năprasnic -
niciun lemn în ogradă
doar pietre de râu

Şi aici, gerul este confirmat prin sărăcia ogrăzii care nu-l poate combate cu vreun foc în vatră. Ironic şi eliptic, pietrele de râu par să evoce expresia consacrată (dar nerostită) a gerului care nu poate crăpa decît pietrele. Pustietatea din poemul anterior pare să fi coborît din munte în gospodăria săracă.

Grigore Vlad

ger de crapă pietrele -
peste sat dangăt de clopote
fără ecou


Dangătul fără ecou să fie datorat faptului că pînă şi sunetul îngheaţă înainte să se mai poată reîntoarce? Sau faptului că niciun suflete nu mai îndrăzneşte să-i răspundă ieşind din casă pentru a-i asculta chemarea?

afară crapă pietrele
iar bunicul lemnele -
cocoşii încă tac

Crăpatul pietrelor are şi el un antidot. Bunicul, chiar dacă nu l-au sculat cocoşii, are grijă ca focul să fie întreţinut. Şi-aşa nu prea are somn de la o vreme.


sfârşitul lumii -
pe ulițe doar ger
de crapă pietrele

Sfîrşitul lumii este o rimă semantică la ger de crapă pietrele. Şi una, şi alta sînt expresii notorii şi ironice prin care vorbirea de toate zilele, mai ales la ţară, se lamentează fără să cedeze. Haz de necaz. Iată că, tot glumind, a trecut şi ultimul sfîrşit al lumii din 21.12… (de Crăciun cic-o să fie vreme de primăvară).

ger de crapă
pietrele - și pentru cal
înc-o pătură

Oricum ar fi vremea gospodarul are totuşi unele treburi şi calul înhămat la sanie e musai să fie protejat cînd sania zăboveşte şi animalul e asudat.

luni, 17 decembrie 2012

A douăzecişipatra săptămînă 16-22 decembrie 2012



cod galben de ger
peste întreaga ţară -
pietre crăpate

Poemul este cumulard. Face o grămadă de greşeli. Prima ar fi redundanţa. Este inutil să spui şi ger şi pietre crăpate dorind să faci un joc de cuvinte: înseamnă să repeţi informaţia cu privire la frig şi pomenind-o ca atare, şi printr-o expresie figurată. Redundantă este şi informaţia nefolosită pentru a complica şi îmbogăţi sensul poemului. Cod galben ar putea profita de culoare şi altfel decît aşa cum este ea codificată ca ameninţare. Extensia – peste întreaga ţară - este şi ea pierdută pe parcurs. Informaţia este doar enunţată fără a fi şi valorificată. Titlul de la meteo tv este expus pur şi simplu fără să mai fie prelucrat.

O greşeală şi mai mare este, cred, să deformezi expresia figurată consacrată care are succes doar în forma ei canonizată. Ger de crapă pietrele poate fi eventual scurtată, dar nu inversată. Riscul este ca textul să pară stîngaci, ca şi cum n-ai şti bine expresia sau n-ai şti bine limba în care vorbeşti.

Încercaţi să folosiţi expresia de mai sus, în întregime sau prescurtată, pentru a compune un poem de iarnă.