Iată şi versul lipsă:
muntele vuind –
din vîrtejul ciorilor
răsare prima stea
Dan Doman (http://tinyurl.com/5vvnu5)
culmea cu pete (Doina B)
se sfarmă piscul (Doina B)
un ciob din lună (Doina B)
se-aduna norii (Henriette Berge)
scapa un flutur (Puiu)
apar nelinisti (Puiu)
nu-nteleg nimic (Puiu)
ochii sperietoarei... (anisoara)
puii speriaţi (ion untaru)
Poemul cuplează două registre – vizual şi auditiv. Ciorile se-nvîrt uneori aparent bezmetic şi extrem de zgomotos. Momentul este al înserării tîrzii cînd vacarmul şi mişcarea turbionară a stolului, cu o cutie de rezonanţă amplă şi adîncă, pare să fie semnalul unei naşteri nebănuite – răsare prima stea. Este ceva măiestrie în felul în care turbulenţa gîlcevitoare şi pămînteană a ciorilor este făcută aproape responsabilă de zămislirea unui îndepărtat şi mărunt astru. Şi se pare că asta impune şi ciorilor să treacă la revizuirea decibelilor.
Cîteva comentarii adaugă tabloului detalii locale: culmea cu pete (Doina B), se sfarmă piscul (Doina B). Altele închipuie scenarii ameninţătoare: se-aduna norii (Henriette Berge), apar nelinisti (Puiu), puii speriaţi (ion untaru), ochii sperietoarei... (anisoara) sau perplexe: nu-nteleg nimic (Puiu). Unul singur dă seama de o întîmplare norocoasă: scapa un flutur (Puiu).
Numai Doina pică pe ideea autorului: un ciob din lună (Doina B).
Un comentariu:
Treaba asta cu "vuitul muntelui" nu mi se pare o exprimare prea potivita.Am fost si poate au fost si alti colegi obisnuiti cu alte situatii "vuitoare"
Trimiteți un comentariu