sâmbătă, 29 noiembrie 2008

Versul original 10.6 O-nmormîntare



Cu primul vers la locul lui, poemul sună astfel:


O-nmormîntare –

În fruntea alaiului

Un fluture alb.

Livia Ciupav (Printre anotimpuri)


Intrarea-n oraş- (Doina B)
Spre Ierusalim- (Doina B)
Spre locul de veci...
(Doina B)
călăreţi pe cai... (Doina B)
Sezon in nunta (Wyu)
Nu se grabeste (Puiu)
Imbrancit de vant (Puiu)
Inmormantare - (Puiu)
Soseste noaptea - (Puiu)
pe trunchiul uscat: furnici (
anisoara)
oficiere: (ion untaru)


Un haiku bine realizat printr-o desăvîrşită unitate a imaginilor altfel profund contradictorii: alb şi cernit, efemerul zburdalnic al vieţii şi veşnicia morţii, voioşia capricioasă a zborului şi înaintarea greoaie a procesiunii mortuare. Totuşi, fluturele alb are, pentru cei care se lasă vrăjiţi de farmecul său, puterea miraculoasă de preschimba cortegiul funerar într-un autentic alai al desprimăvărării.


Trei comentarii au simţit oportunitatea şi au găsit aceeaşi soluţie: Spre locul de veci... (Doina B), Inmormantare - (Puiu), oficiere: (ion untaru).


Celelalte au ratat ocazia de a marca opoziţia şi au marşat pe o ceremonie triumfală: Intrarea-n oraş- (Doina B), călăreţi pe cai... (Doina B), Sezon in nunta (Wyu), Soseste noaptea - (Puiu) sau s-au concentrat pe soarta fluturelui: Nu se grabeste (Puiu), Imbrancit de vant (Puiu). Lungind-o, anişoara a închipuit, ca în codrii de aramă, o nuntă de furnici: pe trunchiul uscat: furnici (anisoara).


Delicată şi pilduitoare soluţia Doinei: Spre Ierusalim - (Doina B).




Niciun comentariu: