luni, 29 octombrie 2012

A şaptesprezecea săptămînă 29 octombrie - 4 noiembrie


aer de munte -
linia orizontului
şi mama, frânte

Cu mama la munte. Orizontul este o linie frîntă, mama-i frîntă din cauza efortului făcut la urcuş. Jocul de cuvinte este interesant, dar nu a fost deloc integrat poemului. Jocul ca tehnică de lucru ar fi trebuit să fie mai discret, să nu sară-n ochi. Iar pe de altă parte, ar fi trebuit să coopereze la realizarea unui înţeles alegoric. Dacă asta ar fi fost ţinta poemului. Se pare însă că poemul nu are alt strat de semnificaţie.

Cred că poemul nu are nevoie de mama, care s-ar putea să fi fost cooptată doar pentru acordul feminin cu linia, ceea ce a permis cuvîntul frînte. Mi-e greu să aleg ceva care să fie păstrat. Poate doar cuvîntul frînt (în orice formă gramaticală) folosit şi la propriu, şi la figurat. În rest, deplină libertate.

Dacă aveţi vreme şi mai ales dispoziţie, citiţi pentru mai multă informaţie Jocuri de cuvinte în haiku.



duminică, 28 octombrie 2012

Comentariu la săptămîna a XVI-a



pomi fără frunze -
umbra tatei tremură
prinsă de baston

Simplu şi perfect realizat. Tremurul frunzelor (căzute deja) transferat tatei care mai stă o vreme agăţat în baston. Doar ca o umbră străvezie, preluînd ştafeta frunzelor. Remarcabilă dimensiunea impunătoare a bastonului.

pomi fără frunze
în livada-nflorită -
ecou de topor

Exerciţiul era altul. Dar să luăm poemul ca atare. Pentru un observator care vede livada înflorită, atît auzul toporului, cît şi aluzia lipsei frunzelor se constituie într-o ameninţare pentru livada cu vişini.


pomi fără frunze -
umbra bunicului
împuţinată

Cele două umbre se molipsesc una de boala alteia. Toamna lucrează pe ambele fronturi şi le face să rezoneze.

pomi fără frunze -
în razele lunii
umbra bufniţei

Umbre care se pierd, umbre care sînt scoase în evidenţă. Umbra bufniţei care se mai pierdea în cea a coroanelor, iese în evidenţă mai pregnant cînd ele nu mai sînt. Cu tot simbolismul ei nefast.

i.juverdeanu

pomi fără frunze -
bastonul bunicului
coadă de topor

Ildiko este specializată în baston. Foarte bună ideea. Ea surprinde o mentalitate mai puţin reverenţioasă a celor de la ţară, un pragmatism al sărăciei. Bastonul răposatului este rapid recuperat şi reabilitat. Bunicul nu mai are nevoie de el.

Grigore Vlad

pomi fără frunze -
doar bastonul mai face
umbră pământului

Bine folosit bastonul şi mai ales apelul la expresia a face umbră pămînului. Acest doar, elipsă pentru dispariţia bătrînului, sublimează regretele autorului. Şi integrează oarecum bastonul printre pomii care şi-au pierdut şi ei însemnele vieţii.

umbra bătrânului
sprijinindu-se în
pomi fără frunze

Umbra bătrînului este inteligibilă ca metaforă dar nu pot găsi cum, în ce fel de găseşte sprijin ea în pomii fără frunze.

Maria Sasu

pomi fără frunze -
umbra bătrânului
subţiată se stinge

Mi se pare un abuz la adresa bătrînului. Umbra merge (şi la propriu, şi la figurat), subţierea merge şi ea, dar o umbră care se stinge e mai greu de acceptat. Umbra este totdeauna stinsă – întunecată, răcoroasă. Vizezi cumva o umbră (paradoxal) aprinsă?

biologul de...noapte

bătrân şi-un baston
cu umbrele prelungi -
pomi fără frunze

Mi se pare mereu o stîngăcie sau o licenţă impardonabilă să amputezi simetria firească a vorbirii. Firesc e un bătrân şi-un baston, bătrînul şi bastonul, bătrîn şi baston. Paralelismul cu pomii fără frunze rămîne valabil. Ar merge, cred, aşa: doar umbre prelungi / bătrânul şi bastonul /pomii fără frunze.

pomi fără frunze
cu umbra drămuită -
bâta moşului

De ce să adaugi cu umbra drămuită, elipsa e mai bună, lasă şi pe seama cititorului. Ca să meargă şi bîta, ar fi mai bine aşa:

bâta moşului
cu umbra drămuită -
pom fără frunze


iuliana apostol

pomi fără frunze -
un moşneag şi-al lui baston
foşnitoare umbre

Iată că foşnetul frunzelor a trecut în proprietatea altor umbre. Cum foşnesc, bombănesc, se-mpleticesc ele… asta-i altă poveste.

pomi fără frunze -
de când moşu-i în baston
încă o umbră...

Un contrast valoros în istoria creşterii şi descreşterii umbrelor. Împuţinarea umbrei în imperiul păduratic pare compensată de înfiriparea altor umbre, numai că ele sînt umbre cu un picior în imperiul de dincolo de viaţă.



pomi fără frunze -
într-o altă lumină
umbrele din parc

Da, jocurile de cuvinte încep să fie prezente tot mai des în poemele noii generaţii. Într-o altă lumină este evident citibil şi la propriu, şi la figurat. În lumina oarecum mai generoasă în nuanţe şi delicateţuri – luminile şi umbrele subtile ale toamnei, dar şi într-o altă perspectivă care ţine de filtrarea spirituală a noii realităţi.

pomi fără frunze -
bastonul bunicului
tot mai înfundat

De curînd am remarcat că partea a doua este deja veche şi ca primă apariţie, şi ca reluare (nu mai ştiu cine era):


Preferatele mele: 
  • Lavana pentru umbra tatei tremură / prinsă de baston
  • Letiţia pentru în razele lunii / umbra bufniţei
  • Ildiko pentru bastonul bunicului / coadă de topor
  • Grigore (dacă ăsta-i numele mic) pentru doar bastonul mai face / umbră pământului
  •  Cezar pentru într-o altă lumină / umbrele din parc

Se pare că lucrurile merg mai bine. Structura poemului şi mecanismele sînt mai bine înţelese şi mînuite.