vineri, 14 noiembrie 2008

Versul original 8.5 într-o rază de lună


Ultimul vers este:


urmărit,

licuriciul se ascunde

într-o rază de lună


Oshima Ryoiu (Zambete Zen de Henri Brunel)


luna nicaieri (Puiu)
sting felinarul (Puiu)
ce-o mai fi facut (Puiu)
dupa o stea (Henriette Berge)

s-a stins incă o stea. (anisoara)
sub ochiul lunii (
Doru Emanuel)
în întuneric (ion untaru)


Poemul este clădit pe un paradox – licuriciul, fiinţă luminoasă, nu se poate ascunde decît în ată lumină complice. Întunericul în care se ascund celelalte fiinţe este tocmai cel care-l revelează. Alegerea de a se ascunde într-o rază firavă de lună este însă pe măsura fiinţei sale delicate.


Opţiunea lui Ion Untaru: în întuneric (ion untaru) este deci greşită. Henriette supralicitează şi, dîndu-i puteri fabuloaase, plasează licuriciul în basm, dupa o stea (Henriette Berge). Puiu se joacă de-a v-aţi ascunsea cu licuriciul, regăsindu-l în întuneric: sting felinarul (Puiu) şi suspectîndu-l de ce-o mai fi facut (Puiu), crede că ar fi furat luna: luna nicaieri (Puiu).


Complice licuriciului, anişoara este profund afectată de jocul lui amăgitor: s-a stins incă o stea. (anisoara)



2 comentarii:

Anonim spunea...

nu,nu plasez licuriciul in basm,desi poate la prima citire asa pare...imaginati-va o seara de vara intr-o poiana cu licurici,intins pe iarba ei zboara luminand deasupra noastra,pe cer sunt stele,cerul in zonele nepoluate arata stele mult mai mari,mai joase, si din unghiul meu ,sa-i zic asa,pare ca licuriciul se ascunde intr-o stea..o suprapunere a luminii licuriciului cu lumina stelei.
Henriette

Anonim spunea...

Adevărat,posibil şi frumos!

Doina