marți, 30 septembrie 2008

Versul original 2.3 şi-n toate ninge


În întregul lui haiku-ul arată aşa:


Cîte un tablou

pe fiecare ochi de geam;

şi-n toate ninge


Utta Siegried Konig


vernisaj domestic (ion untaru)

flori de crystal (Monica Trif)

gene de gheata... (Sorin Toma BOC)

puţin adăpost (ion untaru)

flori de gheata (Henriette Berge)

norii trecatori (Henriette Berge)

constelaţii(Dan Norea)
luna printre crengi (Florinel)

vremea lui gerar. (Doina)
vitralii spre cer.
(Doina)
iarna-n vernisaj (Puiu)
si eu biet miop (Puiu)

adâncul cugetarii. (anisoara)
un suspin ascuns (
Monica Trif)

lumi îngheţate (Doru Emanuel)

Este un haiku de atmosferă şi impresionează prin simplitatea şi firescul relatării. Abia după ce-l citeşti prima oară îţi dai seama cît de bine e construit. Punctul şi virgula arată clar că există o independenţă a versului 3, dar şi o continuitate de sens. Linia de despărţire, care de obicei marchează kireji, e evitată. Pauza marcată însă şi aşa, funcţionează ca o reţinere a respiraţiei, ca un suspans emoţional. Acum, citind şi versul 3, sesizezi că multitudinea şi succesiunea de tablouri, în ciuda faptului că sînt aparent identice, ilustrează palpitul – şi-n toate - celui ce priveşte brusc ninsoarea copleşitoare. Repetiţia este amplificatoare. Acum, simţi şi jocul între sensul propriu şi figurat – de privelişte – al tablourilor, care dă cîştig de cauză scenelor ciné-vérité. Chiar şi ochi de geam capătă parcă încă un înţeles (poate chiar cel originar), ca şi cum fereastra însăşi şi-ar aţinti avidă toţi ochii plini de uimire către spectacolul neaşteptat.


Greu de descoperit, tocmai pentru că e surprinzător, versul original. Iarna este ghicită de mai mulţi dintre comentatori: flori de cirstal (Monica Trif), gene de gheata... (Sorin Toma BOC), flori de gheata (Henriette Berge), vremea lui gerar. (Doina), iarna-n vernisaj (Puiu), lumi îngheţate (Doru Emanuel) fără să aibă însă forţa emoţională a versului original.


În timp ce anişoara abstractizează steril: adâncul cugetarii, Monica a dibuit sensul emoţional: un suspin ascuns, dar versul divulgă ceea ce trebuia doar sugerat prin intermediul şi solidar cu ninsoarea.


Un alt grup de comentatori - norii trecatori (Henriette Berge), constelaţii (Dan Norea), luna printre crengi (Florinel), vitralii spre cer . (Doina) – privesc pe fereastra întreagă fără să fie deloc impresionaţi de acel prevestitor pe fiecare ochi.


În fine, trei comentatori se retrag cu totul în spatele ferestrei securizante şi izolatoare: puţin adăpost (ion untaru), vernisaj domestic (ion untaru), cum bine spune Puiu ironic: si eu biet miop.



Haiku 3.2




apus depărtat -
valurile vin la mine
............................




luni, 29 septembrie 2008

Versul original 2.2 păianjenii încep


Iată şi poemul în întregime:


hotelul pustiu –

păianjenii încep

dublarea ferestrelor


(Manuela Miga)


panza de paianjen- (
Monica Trif)

N-a-nceput inca (Puiu)

răvăşită tăcere prin (anisoara)

fulgii de nea incep (Sorin Toma BOC)

obloanele cazute (carmenn)

in mijloc desertului (Oana Bold)

In mijlocul orasului (Oana Bold)

Amintiri si dor (Mariana Tanase)

acoperişul lipsă, (Radu Kretzudava)

Urmatoarea miscare (Puiu)

se lucrează la (ion untaru)

paianjenul da zor la (H.B)

câtă lumină va fi după (Dan Norea)

doar in oglindă (Doina)
paing ţesând la
(Doina)
nu mă-ncălzeşte (
Doina)
Il va apara de frig (anonym)

se-ntorc turiştii după (Maria Tirenescu)

venirea iernii cere (Doru Emanuel)



Sintagma iniţială, hotelul pustiu, conţine în ea o potenţialitate bine pusă în valoare de ceea ce urmează după kireji. Hotelul, loc al ospitalităţii, este în vădită opoziţie cu pustiu. Un hotel pustiu este un paradox, un nonsens, ce se mai poate adăposti acolo? Evident, doar păianjenii. Dar asta-i deja o şansă pentru viaţa contemplativă. Lucrarea lor, mult mai trainică decît a omului, dezvăluie eternitatea. Fereastra în sine, loc al deschiderii, se dedublează: prin lucrarea omului se deschide spre tot ce, afară, în mişcare, se dovedeşte trecător, prin cea a păianjenului spre obscuritatea statornică a veşniciei.


Autoarea mi-a mărturisit că, într-adevăr, este vorba de o opoziţie între lucrarea omului şi a naturii harnice care recuperează orice spaţiu lăsat liber , fie şi temporar, de oameni. Cum pe litoral, hotelurile erau părăsite peste iarnă şi ferestrele nu erau dublate de oameni, păianjenii preluau cu promptitudine sarcina omului. Deci "dublează" ar fi un pivot care schimbă macazul, niţel ironic. Sigur că este o retragere către interior, cea pe care şi copacii o fac toamna, sigur că este un alt timp, un alt anotimp al sufletului.


Cred ca e momentul să intrăm mai mult în bucătăria poemelor. Regula este aceea de a completa versul lipsă. Nu trebuie modificate celelalte versuri, iar acolo unde este deja marcat kireji, el trebuie respectat. Monica, în ciuda linioarei, mai pune una şi după versul doi: panza de paianjen - (Monica Trif), şi nu leagă între ele versurile 2 şi 3. Nici Carmen nu leagă obloanele cazute (carmenn) de versul 3, în timp ce Oana leagă In mijlocul orasului, in mijloc desertului (Oana Bold) de primul vers.


acoperişul lipsă, (Radu Kretzudava), în ciuda virgulei, nu e o spunere cu sens. Şi mai puţin sens au, în contextul versurilor deja date, răvăşită tăcere prin (anisoara), Amintiri si dor (Mariana Tanase), câtă lumină va fi după (Dan Norea), Il va apara de frig (anonym).


N-a-nceput inca (Puiu), Urmatoarea miscare (Puiu), se lucrează la (ion untaru), nu mă-ncălzeşte (Doina), venirea iernii cere (Doru Emanuel), deşi au sens logic, n-au har poetic. Ar fi mers într-un raport de activitate, aşa cum se-ntorc turiştii după (Maria Tirenescu) se potriveşte într-un reportaj la faţa locului.


Încercarea Henriettei, paianjenul da zor la (H.B) cade fericit peste versul original, în timp ce aceea a Doinei, la fel de inspirată, paing(ul – corect) ţesând la (Doina), şchioapătă gramatical.


Interesantă soluţia lui Sorin - fulgii de nea incep (Sorin Toma BOC) – prin naturaleţe şi ironie fină. Ca şi doar in oglindă a Doinei, observaţie subtilă, neaşteptată şi maliţioasă.



Haiku 3.1




tropotul mînzului

.......................................

noapte, burniţă




duminică, 28 septembrie 2008

Versul original 2.1 am totul dinainte



Poemul este unul de notorietate:


Merii în floare –

am totul dinainte

pe masa goală


Serban Codrin (Luna în ţăndări)


Cosuri asteapta cuminti (Oana Bold)

bondarii bazaie (Monica Trif)

visând la tot ce-mi doresc (Doina)
până la rod, de toate (
Doina)
dor de fructe rumene (
anisoara)
o ţigancă dansează (Dan Norea)
omizile se-ntâlnesc (Dan Norea)

în inspectie musca (Henriette Berge)
pisica sta la soare (Henriette Berge)

am totul dinainte (Florinel)

Vom pune panerele (Puiu)
imbatator parfum (
livia ciupav)
doar umbre se scalda (Sorin Toma BOC)

umbra copilăriei (Radu Kretzudava)

si-o ultima ninsoare (Puiu)

dedesubt o albină (ion untaru)

pete de zăpadă pe masa goală (Doru Emanuel)



Cu bătaie scurtă, în context, versurile adăugate au fost: bondarii bazaie (Monica Trif), omizile se-ntâlnesc (Dan Norea), în inspectie musca (Henriette Berge), pisica sta la soare (Henriette Berge), imbatator parfum (livia ciupav), dedesubt o albină (ion untaru), doar umbre se scalda (Sorin Toma BOC). Ele n-au depăşit cadrul mesei de sub merii înfloriţi.



Cu bătaie un pic mai lungă, unii au închipuit deja roadele: Cosuri asteapta cuminti (Oana Bold), Vom pune panerele (Puiu) sau măcar dorul lor: dor de fructe rumene (anisoara), visând la tot ce-mi doresc (Doina), alţii au căinat oarecum înflorirea hazardată: si-o ultima ninsoare (Puiu), pete de zăpadă pe masa goală (Doru Emanuel). Pe masa lui Radu, nostalgic, s-a revărsat umbra copilăriei, lui Dan, mai viguros, masa i-a evocat, spontan,

altă imagine: o ţigancă dansează.



Doar Doina s-a apropiat de original cu până la rod, de toate, deşi versul original, divulgat de Florinel: am totul dinainte, nu se opreşte doar la o simplă amînare. Pentru firea profund contemplativă, merii în floare sînt totul, prin ei, ea se împărtăşeşte din tainele firii. Masa, deşi goală, este, pentru sufletul liric, plină de tot ce el îşi doreşte. Sărăcia lucie în faţa merilor înfloriţi este copleşită de atîta bogăţie dăruită nemeritat. Paradoxal, masa goală este doar ritualul primenirii pentru a putea primi cu vrednicie belşugul nesperat. Am totul dinainte este spus la prezentul etern, acela al revelaţiei.





Haiku 2.7




....................
îndărătul coasei
cîntec de greier




sâmbătă, 27 septembrie 2008

Versul original 1.7 cu fluturi pe felinar

Întregul poem este acesta:


Prin ceaţă –
paznicul se ntoarce
cu fluturi pe felinar

Valentin Busuioc (Luna în ţăndări)

potop de lumină (anisoara)
la lumina. (metaphor)se-oprise farul (Dan Norea)hoţii la pepeni (Dan Norea)uitase sa-ncuie (Dan Norea) desluşind calea. (Doina)felinarul stins. (Doina)împovărat de griji. (Doina)pe acelaşi drum (Florinel)
Luna il insoteste (Oana Bold)
cu promoroaca-n priviri (sorin toma boc)
ghidat de caine (Henriette Berge)
pe bâjbâite (Henriette Berge)
Să-i taie nopţii pofta! (Radu KRETZUDAVA)
pe partea cealalta (Puiu)sa ia un pepene (Puiu)târşâind picioarele (ion untaru)atras de un zgomot ciudat (ion untaru)pufăind din pipă (ion untaru)


Este un poem de observaţie, o observaţie nu doar atentă, ci şi plină de vibraţie la întîmplări fireşti, dar pline de semnificaţie. Ne putem da seama de asta chiar din faptul că niciuna din completări nu s-a apropiat măcar de fineţea celei originale.


Unele versuri nu sînt legate într-o sintagmă firească, naturală, cursivă de cel anterior: potop de lumină (anisoara), felinarul stins. (Doina), altele, deşi bine legate, rămîn în banalitatea unor simple extensii previzibile: la lumina. (metaphor), se-oprise farul (Dan Norea), hoţii la pepeni (Dan Norea), uitase sa-ncuie (Dan Norea), desluşind calea. (Doina), împovărat de griji. (Doina) pe acelaşi drum (Florinel), pe bâjbâite (Henriette Berge), sa ia un pepene (Puiu), târşâind picioarele (ion untaru ), atras de un zgomot ciudat (ion untaru), pufăind din pipă (ion untaru). Toate cele de mai sus nu ţin cont nici de o posibilă legătură cu Prin ceaţă. La fel cum fac şi, în ton glumeţ, pe partea cealalta (Puiu), Să-i taie nopţii pofta! (Radu KRETZUDAVA). Luna il insoteste (Oana Bold) chiar nu ţine cont deloc de faptul că luna n-are cum să se vadă în ceaţă.


Doar două sînt completările care-şi aduc aminte de şi valorizează primul vers: ghidat de cainecu promoroaca-n priviri (sorin toma boc). La ultimul, poate ar merge mai bine cu promoroacă-n barbă sau mustăţi.
(Henriette Berge) şi


Valoarea poemului original constă în faptul că versul final poate fi citit în două chei şi registre. Cel firesc şi prozaic al faptului că fluturii trag la lumină, dar şi cel, mai delicat şi mai greu de resimţit, că paznicul, ca şi cititorul, vrînd-nevrînd, e abătut de la povara grijilor profesionale de această neaşteptată recoltă a nopţii înceţoşate.


Haiku 2.6 sîmbătă




Funii de ceapă
.....................................
spînzură-n streşini

vineri, 26 septembrie 2008

Versul original 1.6 Cutia de scrisori



Cutia de scrisori –

Cu degetele ating

iarăşi zăpada


Eduard Ţară (Haiku-Preis der Deutschen Haiku-Gesellschaft, Deutschland, 2008, Dritten Preis)


Scot nasul în ger - (Dan Norea)
Vara pe Mont Blanc - (Dan Norea)
Gol până la brâu - (Dan Norea)

Prin geam,culmi de munţi- . (Doina)
Troica cu trei cai- . (
Doina)
Câmpul plin de crini- . (
Doina)

Decembrie alb - (ion untaru)

Jos manusile - (Puiu)
Gata cu ploaia - (Puiu)
Inchinaciune - (Puiu)

privire tristă- (anisoara)

A venit iarna- (metaphor)
pe clapele reci (sorin toma boc)

Noaptea de ajun- (Henriette Berge)

ieşind din spital - (Maria Tirenescu)


De data asta, primul vers era mai greu de aproximat, de ghicit. Poemele lui Eduard au întotdeauna o anume subtilitate a situaţiilor prinse cu graţia specifică a elipsei. Între cele două idei, singura apropiere este cea a faptului de a cerceta cutia, dublată de aşteptarea înfrigurată. Poemul întreg este metafora stării de nelinişte în aşteptarea mesajului care nu mai vine sau poate a singurătăţii care mai speră absurd că va pica şi altceva în cutie. Zăpada atinsă este ambiguă în simbolistica ei – atingi frisonat răceala zăpezii, atingi semnul neaşteptat al unei alte ierni, atingi prospeţimea imaculată a omătului... Şi iarăşi are un spaţiu de joc între repetiţia sterilă şi exasperantă şi noutatea neaşteptată şi bucuria revenirii...


Puiu are perfectă dreptate, Scot nasul în ger - (Dan Norea), Vara pe Mont Blanc - (Dan Norea), Gol până la brâu - (Dan Norea), Prin geam,culmi de munţi- . (Doina), Troica cu trei cai- . (Doina), Decembrie alb - (ion untaru), Jos manusile - (Puiu), Gata cu ploaia-(Puiu), privire tristă- (anisoara), Noaptea de ajun- (Henriette Berge), A venit iarna- (metaphor) nu aduc nimic nou, se păstrează în aceeşi atmosferă a iernii, în registrul emoţional, mai ferit, mai sportiv, mai entuziast sau mai trist.


În schimb, Inchinaciune - (Puiu) prinde nuanţa surprizei şi a smereniei în faţa zăpezii încă neatinse, pe clapele reci (sorin toma boc) apropie două imagini diferite şi parcă transmite înfrigurarea degetelor interpretului, Câmpul plin de crini- . (Doina) face din zăpadă doar o metaforă a purităţii, ieşind din spital - (Maria Tirenescu) transferă acelei atingeri fiorul revenirii la viaţă.




Haiku 2.5




Sfîrşit de concert -
pe talpa bocancului
............................


joi, 25 septembrie 2008

Versul original 1.5 alungă cioara



Poemul cu versul lipsă adăugat arată aşa:


vînt ascuţit –

scîrţîitul cumpenei

alungă cioara


Ioan Găbudean (Tăceri)




Pana cand oare? (Puiu)

Ne toaca nervii (Puiu)

Reper in ceata. (livia ciupav)

Prima zapada. (livia ciupav)

Ii tine isonul. (livia ciupav)

Pustietate(livia ciupav)

Printre şuiere (Dan Norea)

Am ajuns acasă (Dan Norea)

noapte şi singură (ion untaru)

pe prag...o frunză (anisoara)

in plina noapte (Henriette Berge)

sparge tăcerea (Doru Emanuel)

Legănând un corb. (Doina)

butoaie cu vin (Monica Trif)

Frunzele se imbratiseaza cu praful de pe ulita. (Oana Bold)

ce note false! (marinelas2002)

sunet preţios (marinelas2002)

oare mai vine? (marinelas2002)

În miez de iarnă (elena agiu-neacsu)

şi-un câine flămând (Maria Tirenescu)

In linistea noptii. (metaphor)

Alunga somnul (sorin toma boc)

Alunga visele (sorin toma boc)


Frumuseţea poemului ales constă în primul rînd în creionarea atmosferei de pustietate şi părăsire. Locul pe care ni-l sugerează este un cîmp de toamnă tîrzie pe care numai vîntul tăios şi rece mai mişcă dizarmonic cumpăna fîntînii. Nimic viu în peisajul dezolant cu excepţia ciorii, şi ea însă în ton cu peisajul mohorît. Dar vîntul necruţător izgoneşte şi ultima vieţuitoare din peisaj. Bine ales ascuţit care, asonant cu scîrţîitul, nu doar că te pătrunde, dar pare să şi şuiere.


Puiu, în maniera sa persiflantă, bagatelizează evenimentul (Pana cand oare? Ne toaca nervii). Dan nu reuşeşte să adauge informaţie nouă cu printre şuiere, iar în cea de a doua încercare, Am ajuns acasă, nu leagă bine versul ultim de anteriorul.


Majoritatea comentariilor cad în meteahna continuării previzibile, explicitînd sau adăugînd banal: Ii tine isonul. (livia ciupav), Pustietate (livia ciupav), in plina noapte (Henriette Berge), sparge tăcerea (Doru Emanuel), ce note false! (marinelas2002), sunet preţios (marinelas2002), oare mai vine? (marinelas2002), În miez de iarnă (elena agiu-neacsu), In linistea noptii. (metaphor), Alunga somnul (sorin toma boc), Alunga visele (sorin toma boc).


Stîngăcii evidente la legarea de versul anterior noapte şi singură (ion untaru), butoaie cu vin (Monica Trif). La Oana, pe lîngă asta, ca şi în alte comentarii anterioare, versuri kilometrice: Frunzele se imbratiseaza cu praful de pe ulita. Chiar fără respectarea canonului 5-7-5, haiku-ul rămîne poezia cea mai scurtă.


Mi-au plăcut Reper in ceata. (livia ciupav) pentru că schimbă registrul perceperii scîrţîitului care devine dezirabil pentru cel rătăcit în ceaţă şi frig, la fel cum Prima zapada. (livia ciupav) face din acelaşi scîrţîit semnul schimbării vremii într-o notă ambiguă – bucurie sau necaz. Pe prag... o frunză (anisoara) realizează un contrast care îmblînzeşte zgomotul dizgraţios, în timp ce Legănând un corb. (Doina) schimbă dispoziţia posomorîtă a privitorului. În fine, cea mai consistentă continuare este a Mariei, şi-un câine flămând vine ca un accent suplimentar, deosebit de sugestiv, pentru vrăjmăşia locului şi a vremii.




Haiku 2.4



..................

aruncată de lună

peste bodegă


Puteţi comenta completînd versu lipsă timp de 7 zile.


miercuri, 24 septembrie 2008

Versul original 1.4 oaspetele, gazda


Poemul, recunoscut de Maria, este:


Niciun cuvînt -
oaspetele, gazda
şi crizantema albă.


Ryota


INTRE NOI O TACERE (Puiu)
scena, balerina (ion untaru)
zăpadă peste tăceri-
(anisoara)
sicriul de gheata
(Monica Trif)
doar plicul galben gol (
marinelas2002)
o cană cu ceai (
Maria Tirenescu)
in ploaia rece doar eu (
Henriette Berge)
Mormântul proaspăt săpat (Dan Norea)
ploaie de noiembrie (Monica Trif)

Doar aburi de cafea
(Oana Bold)
doar rugină în grădini (
Doru Emanuel)
Adâncind tăcerea (
Doina)
admir natura (anonim)

cimitirul trist (metaphor)

peronul garii
(sorin toma boc)


E un poem bine cunoscut, reputat pentru atmosfera sobră pe care o sugerează. Tăcerea este deplină, este substanţa comunicării, dar şi vehicolul ei, este de fapt cuminecare. Din tăcere se împărtăşesc toţi cei de faţă, iar crizantema este un interlocutor la fel de legitim ca oaspetele şi gazda. Ba poate ea este chiar gazda care prin sobrietatea ei face tăcerea elocventă. Aşa cum este, cu versul lipsă la locul lui, poemul arată cît de unitar este şi cît de bine gradat: parcă, şezînd chiar, se urcă, parcă din vers în vers, simbolic treptele tăcerii. Ale smereniei.


Puiu, INTRE NOI O TACERE, şi Doina, Adâncind tăcerea, au intuit bine despre ce e vorba, dar prea limbuţi au comis delictul de redundanţă, au repetat ce se spune în primul vers. Crizantema şi tăcerea i-au dus pe cîţiva cu gîndul către ţintirim: cimitirul trist (metaphor), sicriul de gheata (Monica Trif), Mormântul proaspăt săpat (Dan Norea). Gîndul altora a evadat în natură: admir natura (anonim), în frig: zăpadă peste tăceri- (anisoara), in ploaia rece doar eu (Henriette Berge) sau doar pe drumurile toamnei: doar rugină în grădini (Doru Emanuel), ploaie de noiembrie (Monica Trif), în timp ce alţii s-au retras în intimitatea caldă a odăii: Doar aburi de cafea (Oana Bold), o cană cu ceai (Maria Tirenescu). În fine, pe ion untaru l-a tentat un spectacol: pe scena, balerina, marinela s-a retras în intimitatea crizantemei şi a vechilor scrisori: doar plicul galben gol, iar sorin, cu crizantema în mînă, aşteaptă pe peronul garii.


Inspiraţie diversă, dar mai mult notaţii de atmosferă, unele îndreptate spre interiorul domestic, altele spre anotimpul tîrziu. La Doru, un frumos contrast de culoare.




Haiku 2.3 miercuri



Cîte un tablou
pe fiecare ochi de geam;
........................

Cine cunoaşte poemul e bine să nu comenteze în legătura cu asta decît după săptămîna de graţie în care se fac completările.


marți, 23 septembrie 2008

Versul original 1.3 Ploaie măruntă

Poemul întreg arată aşa:


Ploaie măruntă –
sub galoşul găurit
pisoiul orfan


Ioan Marinescu-Puiu


ploaie de seară – (Maria Tirenescu)
bunica toarce-
(Monica Trif)
O casă veche – (Radu KRETZUDAVA)
rotiri de stele- (anisoara)
copii în clase – (Doru Emanuel)
Nu mai e smantana in oala (Oana Bold)
lângă văcuţă - (marinelas2002)
Desperechere-
(Doina)
Curtea bunicii-
(Henriette Berge)
totu-i alb în jur –
(Dan Norea)
trista seara-
(metaphor)
vagabond dormind - (sorin toma boc)


De data asta poemul aparţine unuia din cei prezenţi în focul încrucişat al comentatorilor. Tipul acesta de poem exprimă delicat compasiunea faţă de fiinţele neajutorate, dar şi faţă de obiectele vechi şi prăpădite. Evident, ploaia este aceea măruntă, durabilă, mocănească, de toamnă fără cruţare. Tocmai aceste împrejurări precare scot însă la iveală virtuţile bietului galoş devenit miraculos loc de adăpost pentru pisoiul zgribulit. Minunea acestei solidarităţi neaşteptate şi salutare între lucuri şi fiinţe părăsite, lăsate de izbelişte.


Lipsa primului vers, despărţit prin kireji de celelalte două, a dat o libertate mai mare comentatorilor. Maria a fost foarte aproape de original cu ploaie de seară, Dan a văzut un decor de iarnă - totu-i alb în jur, pentru metaphor a fost doar o seară tristă. Pentru Monica, Henriette şi Marinela, în schimb, atmosfera domestică a fost contrapusă urgiei de afară - bunica toarce, Curtea bunicii, lângă văcuţă, ca şi pentru Doru cea a clasei calde - copii în clase. Radu a integrat totul în climatul vetust - O casă veche, Doina a marcat contrasul dintre galoş şi pisoi – Desperechere. Interesante şi completările Anişoarei şi ale lui Sorin - rotiri de stele şi vagabond dormind. Oana mai puţin inspirată sau, poate, mai ironică - Nu mai e smantana in oala.