luni, 3 noiembrie 2008

Versul original 7.1 şi luna în ţăndări



Versul căutat putea să sune astfel:


În urma broaştei –

un plescăit în noapte

şi luna în ţăndări


Eduard Ţară ( http://tinyurl.com/6rqko6)


sparge tacerea (Puiu)
sa fie barza (Puiu)
prelungit altfel (Puiu)
cercuri pe apă (ion untaru)
scufundă stelele (
anisoara)

şi-un foşnet in stuf (Doina B)
apoi linişte (
Doina B)
risipind stele. (
Doina B)
cercuri pe apă (ion untaru)
tulbura balta (Henriette Berge)


În urma broaştei evocă renumitul poem al lui Bashō. De remarcat că în trei versuri la rînd există trei planuri diferite ale semnificaţiei. Primul, erudit, ne trimite la istoria haiku-ului. Al doilea marchează auditiv, tot în marginea vechiului poem, poate tandru-ironic, evenimentul şi caracterul său inopinat. Cel de al treilea surprinde vizual, şi iarăşi cu ironie neascunsă, paradoxul faptului – luna oglindită în apă s-a făcut ţăndări. Urmărind firul acţiunii, autorul evită eliptic să numească acţiunea, constată doar, succesiv, etape care-i impresionează simţurile. Oricum, plescăitul are efecte incalculabile – un suav dezastru.


Comentarii cuminţi care notează consecinţe fără să simtă monstruos-paradoxal: sparge tacerea (Puiu), prelungit altfel (Puiu), şi-un foşnet in stuf (Doina B), apoi linişte (Doina B), tulbura balta (Henriette Berge).


Cu cercuri pe apă ion untaru sparge gheaţa dintre simţuri şi trece de la auditiv la vizual, iar anisoara - scufundă stelele – şi Doina - risipind stele – sparg zidul fonic al înţelesului plonjînd în paradoxul vizual. În alt plan, Puiu, cu obişnuita sa derivă către senryu, simte în tremurul apei un posibil cutremur: sa fie barza (Puiu).




Niciun comentariu: