casă-n ruină -
...........................
sprijină zidul
marți, 30 iunie 2009
Versul original 32.7 plasa de ţînţari saltă
Versul din mijloc este:
Geamul vecinei –
plasa de ţînţari saltă
în vîntul iernii
Radu Patrichi (Stîlpi de felinar)
(Anonim) tablou cu flori de gheata
(Ioana Dinescu) iar ma tine priponit
(Ioana Dinescu) cantina pentru pasari
(Ioana Dinescu) trimite-arome dulci
(Ioana Dinescu) spulbera tristetea mea
(doina b) scârţâie necontenit
(doina b) atârnă-ntr-o ţâţână...
(doina b) priviri iscoditoare
(doina b) obloanele inchise
aserb muşcate la fereastră
(Mariko san) iluzia căldurii
(Mariko san) perdelele se mişcă
(Karla) doua umbre se saruta
Se pare că geamul vecinei are o putere de atracţie irezisţibilă pe care completările au consemnat-o din belşug: (Ioana Dinescu) iar ma tine priponit şi chiar (Ioana Dinescu) trimite-arome dulci şi tămăduitoare: (Ioana Dinescu) spulbera tristetea mea. Oricum, există constant (doina b) priviri iscoditoare care găsesc acolo (Mariko san) iluzia căldurii, aserb muşcate la fereastră, un (Anonim) tablou cu flori de gheata sau, cînd (Mariko san) perdelele se mişcă, (Karla) doua umbre (care) se saruta. Şi, dacă toate astea se întîmplă şi în vîntul iernii, e de înţeles această sîrguincioasă căutare.
Puţine completări s-au rezumat la notaţii care să nu includă ispita geamului: (Ioana Dinescu) cantina pentru pasari, văzîndu-l cu (doina b) obloanele inchise sau de-a dreptul rablagit: (doina b) scârţâie necontenit, (doina b) atârnă-ntr-o ţâţână...
Versul original - plasa de ţînţari saltă - are cîteva nuanţe esenţiale: găseşte elementul care să surprindă cu discreţie palpitul. Plasa de ţînţari nu atîrnă şi nu scîrţîie, dar se zbate, fără să poată scăpa din ramă, asemenea inimii vecinei sau a privitorului. Nu ştim care şi nici nu mai contează. Poemul nu trece dincolo de plasă, de tresăltarea ei spasmodică.
luni, 29 iunie 2009
Versul original 32.6 colindă fulgii
Ultimul vers este:
Seară de ajun –
la geamurile casei
colindă fulgii
Paul Pavlovski (Stîlpi de felinar)
(Ioana Dinescu) sania cu reni
(Ioana Dinescu) felinarul stins
(Ioana Dinescu) colinda vantul
(doina b) colindă fulgii... neaua
(doina b) colindă gerul...
(doina b) obloane trase...
(doina b) lumina stinsă...
(Karla) canta viforul
(Karla) fulgii vestitori
(Karla) tropait de pasi
(Karla) mosul cu neaua
(Anonim) asteapta taina
(Ana Bezem) năsucuri cuminți
(Mariko san) cântă mariachi (VARGAS DE TECALITLAN) :))
Seară de ajun creează cadrul şi aşteptările pentru partea a doua a poemului. Autorul găseşte ingenios modul de a sugera printr-un simplu joc de cuvinte singurătatea celui care nu are pe cine aştepta: cutreierul fulgilor ţine locul colindătorilor. Cîntecul lor mut vesteşte (sau chiar aduce, provoacă) sărbătoarea din sufletul său.
Au mers pe aceeaşi idee: (Ioana Dinescu) colinda vantul, (doina b) colindă fulgii... neaua, (doina b) colindă gerul... (asta-i cam gogonată, mie gerul mi se pare mai static, chiar paralizant), (Karla) canta viforul (o metaforă aproape mincinoasă).
Fără jocul de cuvinte din versul original, confirmarea aşteptărilor din seara de ajun devine banală şi previzibilă: (Ioana Dinescu) sania cu reni, (Karla) fulgii vestitori, (Karla) tropait de pasi, (Karla)
Cîteva completări au pus accentul pe casa neprimitoare, fără locatari sau poate părăsită: (Ioana Dinescu) felinarul stins, (doina b) obloane trase..., (doina b) lumina stinsă..., care nu mai aşteaptă pe nimeni. În lipsa anonimului, ironizarea colindătorilor nedoriţi a fost preluată de (Luca) gherțoi maneliști.
vineri, 26 iunie 2009
Versul original 32.5 pe haina vecinului
Iată şi întregul poem:
Moş Crăciun a plecat –
pe haina vecinului
urme de vată
Radu Patrichi (Stîlpi de felinar)
(Anonim) copilul dezamagit
(Ana Bezem) in barba bunicului
(Ioana Dinescu) in botul catelului
(Ioana Dinescu) pe gura hogeacului
(Ioana Dinescu) langa sticla de tuica
(doina b) pe scurta vecinului
(doina b) pe cuier un palton cu....
(doina b) hainele casei fără...
(doina b) barbă reală fără...
(Karla) in mana copilului
(Monica Trif) in parul vecinului
(Mariko san) curăţ iute haina de
Resortul poemului este situat între Moş Crăciun şi vată. Şi versul din mijloc este ca un dispozitiv care îl tensionează sau ba.
Pe ideea detectivistă a deconspirării lui Moş Crăciun, urmele de vată - (Anonim) de la cine au ramas - sînt semnul care-l dă de gol pe cel deghizat: (Ana Bezem) in barba bunicului, (Ioana Dinescu) langa sticla de tuica, (Monica Trif) in parul vecinului, mai ales dacă este şi un pic scărmănat: (Ioana Dinescu) in botul catelului, (Ioana Dinescu) pe gura hogeacului, (Karla) in mana copilului şi dacă nu s-au luat măsuri prompte de distrugere a probelor: (Mariko san) curăţ iute haina de, (doina b) hainele casei fără..., (doina b) barbă reală fără... Consecinţa: (Anonim) copilul dezamagit, deşi, cine ştie, poate şi darurile au fost doar de vată.
Sesizate însă pe haina vecinului urmele de vată capătă un anume echivoc care sporeşte înţelesul poemului. În barbă şi-n păr erau semnele neîndoielnice ale deghizării, pe haină pot fi însă şi ale sărăciei, ale hainei zdrenţuite prin materialul căreia ies la iveală... dedesubturile. Şi, în acest caz, ipostaza de Moş Crăciun a vecinului este una a unui biet om care se bucură să-şi cîştige o masă şi-un pahar de ţuică (deşi mai multe nu strică). Două dintre completări au reuşit şi ele să tensioneze acest resort: (doina b) pe scurta vecinului, (doina b) pe cuier un palton cu...
joi, 25 iunie 2009
Versul original 32.4 Noroi pe tălpici
Primul vers este:
Noroi pe tălpici –
ne-am tot dat cu sania
de s-a ros dealul
Teodora Moţet (Stîlpi de felinar)
(Ioana Dinescu) branza cu purici -
(Ioana Dinescu) zapada en gros -
(Anonim) Vacanta mica
(Ana Bezem) Joacă nebună-
(Karla) Putina zapada -
(Karla) iarba uscata -
(doina b) găuri in mănuşi-
(doina b) povârniş brăzdat-
(doina b) câte generaţii ??
Un poem care vrea să sublinieze printr-o hiperbolă nesaţul copilăresc al datului cu sania. Dusă pînă la capătul închipuirii, fapta devine fabuloasă şi are consecinţe geologice. Noroi pe tălpici este evident mai tare decît (Anonim) Noroi pe bocanci – pentru că denunţă şi agentul eroziunii. Iar cuvîntul tălpici ne întoarce puţin către o copilărie care s-a pierdut odată cu vocabularul ei.
Fără efecte surprinzătoare, cuminţi pînă la banalitate: (Ana Bezem) Joacă nebună -, (Ioana Dinescu) zapada en gros -, (Anonim) Vacanta mica, (Karla) Putina zapada -, (Karla) iarba uscata -, (doina b) găuri in mănuşi-, (doina b) povârniş brăzdat-.
Două completări ies însă din seria clişeelor. (Ioana Dinescu) branza cu purici – pare să spună, ironic-moralizator, că joaca nebună, neglijînd treburile şi obligaţiile, are urmări gospodăreşti dezastruoase, iar (doina b) câte generaţii??, printr-o întrebare retorică, lămureşte mai bine încrîncenarea unei serii nesfîrşite de generaţii (de copii) de a desăvîrşi, prin acţiune concertată eroziunea reliefului sătesc.
miercuri, 24 iunie 2009
Versul original 32.3 ţipătul bufniţei
Ultimul vers al poemului este:
Pădure bătrînă –
încremenit în aer
ţipătul bufniţei
Dan Doman (Stîlpi de felinar)
(aserb) un şoim derutat
(elena) iz de putregai
(Anonim) croncănit de corb
(Anonim) un şoim cu prada
(Anonim) ţipăt de buhă
(Anonim) urletul fiarei
(Anonim) un smeu rătăcit
(Ioana Dinescu) iz de rasina
(Ioana Dinescu) pui de curcubeu
(Ioana Dinescu) duhul locului
(Luca) Yeti buimacit
(Luca) ecoul linistii
(Karla) varful muntelui
(Karla) gerul iernii
(Karla) tipat de bucium
Două strofe din poemul Cîntecul bradului al lui Lucian Blaga pot servi ca o introducere în atmosfera pădurii bătrîne:
“Subt Ursa Mare, surpat de bureţi,
neatins de om, neajuns de ereţi,
bătrîn, bătrîn în imperiu meu
bradul bărbos străjuieşte mereu.
Lichene şi buhe şi viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinţi prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-l loveste în creştet fulgerul alb.”
Locuri neumblate de om în care vegetaţia a împîslit totul şi unde lumina pătrunde cu greu. Linişte de început de lume în care orice zgomot, mereu neaşteptat, este însoţit de o tresărire ca în faţa primejdiei. Ţipătul bufniţei, şi aşa rău prevestitor, pare să se întindă, multiplicîndu-şi ecoul, peste întreaga pădure ca o iscălitură sonoră care pecetluieşte stilul inconfundabil al tabloului. Şi, chiar atunci cînd pădurea l-a absorbit complet, el mai ţiuie încă în tăcerea înfricoşată a urechii noastre.
Remarcabil ales contrastul dintre nemişcarea pădurii şi ţipătul fluid al bufniţei care confirmă parcă puterea misterioasă şi magică a codrului de a anihila orice dizidenţă.
(Ioana Dinescu) duhul locului pare să se fi impus şi în spiritul completărilor. O parte au ales întru încremenire tot simboluri sonore: (doina) croncănit de corb, (doina) ţipăt de buhă, (doina) urletul fiarei, (Luca) ecoul linistii, (Karla) tipat de bucium. Pentru o altă parte, au devenit efigii ale nemişcării vietăţile surprinse şi ele de duhul pădurii: (aserb) un şoim derutat, (doina) un şoim cu prada, (Anonim) botul cerbului.
Şi miresmele, de obicei doar purtate de adieri şi de vînt, au căpătat un aer statuar: (elena) iz de putregai, (Ioana Dinescu) iz de rasina, (Karla) gerul iernii. Şi, de ce nu, fiinţele de basm sau de legendă: (doina) un smeu rătăcit, (Ioana Dinescu) pui de curcubeu, (Luca) Yeti buimacit.
Singurul care doar descrie încă un contur în peisaj e: (Karla) varful muntelui – oricum de cremene prin definţie.
marți, 23 iunie 2009
Versul original 32.2 Atîtea chipuri
Iată şi primul vers:
Atîtea chipuri
în ţurţurele prelung –
casă pustie
Florina Dobrescu (Stîlpi de felinar)
(doina b) doar o nălucă
(doina b) bucată de cer...
(doina b) oglinda tuiei..
(doina b) umbrele morţii...
(aserb) păianjen stingher
(Anonim) Lacrimi prelinse
(elena) Raza izbeste
(Ioana Dinescu) incremenirea
(Ioana Dinescu) apa statuta
(Ioana Dinescu) se strange frigul
(Anonim) Aghiasma statuta
(Anonim) Cruce si spada
(Anonim) Luca si IoanA
(Anonim) Izbeste popa
(Anonim) Stropi in panpers si
(Anonim) Putregai de şiţă
(Anonim) niciun pericol
(Anonim) sicriul mortii
(Anonim) o holograma
(Ioana Dinescu) Țuică ascunsă
anonim hâtru
încurcă apostolii
stropește popa
inspirația
e în pamperși și baston -
minte pustie?
Emoţia nu este mărturisită, ni se dă doar de înţeles că autorul, privitorul scrutează prelung ţurţurele care atîrnă de streaşina casei pustii. Pentru el (şi pentru închipuirea noastră generoasă), în acel sloi subţire de gheaţă se întrevăd chipurile celor ce au dat viaţă casei. Ţurţurele poate fi astfel simbolul, şi el trecător, al memoriei afective care opreşte sau încetineşte pentru o vreme curgerea implacabilă a timpului. Ţurţurele adună strop cu strop, ca un pomelnic, lacrima casei.
Cîteva completări ţin morţiş să ne dăscălească asupra conţinutului şi structurii ţurţurelui: (Ioana Dinescu) incremenirea, (Ioana Dinescu) apa statuta, (Ioana Dinescu) se strange frigul, ajutîndu-se şi de metafore: (Anonim) Lacrimi prelinse, (Luca) apa ferecata, (Anonim) Aghiasma statuta, (Anonim) sicriul mortii.
Ţurţurele e văzut apoi ca o oglindă în care se reflectă cele din jur: (doina b) bucată de cer..., (doina b) oglinda tuiei..., sau cele prezente doar în închipuirea noastră: (doina b) doar o nălucă, (doina b) umbrele morţii...
Două completări, replică la casa pustiită, constată că şi în ţurţure au îngheţat relicve: (aserb) păianjen stingher, (Anonim) Putregai de şiţă, iar alte două văd doar un reflex echivoc de lumină: (elena) Raza izbeste, (Anonim) o holograma.
Anonimul are preocupări de exorcist amator: (Anonim) Cruce si spada, (Anonim) Luca si IoanA, (Anonim) Izbeste popa, (Anonim) Stropi in panpers si, finalizate cu succes: (Anonim) niciun pericol!
Dar e apostrofat din public - (Ioana Dinescu) Țuică ascunsă - cu versete ofensatoare:
anonim hâtru
încurcă apostolii
stropește popa
inspirația
e în pamperși și baston -
minte pustie?
luni, 22 iunie 2009
Versul original 32.1 toate murdăriile
Poemul în întregul lui este:
Prima zăpadă –
toate murdăriile
acoperite
Cornelia Conta (Stîlpi de felinar)
(aserb) dorinţele fierbinţi sunt
(doina b) toate mizeriile,
(doina b) semănături de toamnă..
(doina b) cornuleţe cu pudră
(elena) doua randuri cu lacrimi
(Florinel) urmele vinovate
(Anonim) toate kkturile
(Anonim) pastelurile toamnei
(Ioana Dinescu) toate framantarile-s
(Ioana Dinescu) umbrele murdare zac
(Ioana Dinescu) sperante si patimi dorm
(Ana Bezem) toate frunzele moarte
În maniera lui, pornind mai ales de la realitatea urbană de tîrg nesalubrizat a României, poemul notează cu bucuria nedisimulată a ochiului împăcat: pentru o vreme, miraculos, doar cu o simplă ninsoare, Edilul Suprem a rezolvat problema gunoaielor. Desigur, toate murdăriile reverberează şi către alte înţelesuri. Prima zăpadă ne îndreaptă gîndurile şi simţirea, tot pentru un scurt răstimp, spre dispoziţii mai senine, uitînd de propriile noastre mici sau mari ticăloşii. Acoperite însă e un cuvînt care nu asigură dispariţia lor, e mai curînd un camuflaj provizoriu şi iluzoriu.
O parte din completări au pierdut echivocul, discreţia şi detaşarea originalului şi au dat-o zdravăn pe un psihologic dezmăţat: (aserb) dorinţele fierbinţi sunt, (Anonim) in uitare ranile, (elena) doua randuri cu lacrimi (ce-or fi rîndurile astea, pas de ghiceşte), (Florinel) urmele vinovate (cu o tentă uşor criminalistă), (Ioana Dinescu) toate framantarile-s, (Ioana Dinescu) umbrele murdare zac, (Ioana Dinescu) sperante si patimi dorm.
O altă parte, urmărind cuminte ideea succesiunii anotimpurilor, a notat: (doina b) semănături de toamnă..., (Anonim) pastelurile toamnei, (Ana Bezem) toate frunzele moarte sau s-a refugiat strategic din faţa iernii în bucătărie: (doina b) cornuleţe cu pudră.
Doina a schimbat cuvîntul cu unul mai dur: (doina b) toate mizeriile, iar anonimul, revoltat peste măsură, a intrat în scatologic: (Anonim) toate kkturile.
duminică, 21 iunie 2009
Versul original 31.7 în ritmul picăturilor
Tot poemul este:
Pleoapele pisicii –
în ritmul picăturilor
unui ţurţur
Valentin Busuioc (Stîlpi de felinar)
(Anonim) catifea pe sclipirea
(elena) raza lunii in dreptul
(doina b) clipesc după picurii
(doina b) clipesc des la topirea
(doina b) acelaşi ritm cu stropii
(doina b) o vrabie in dosul
(Karla) clipocesc precum stropii
(Anonim) in ritmul cardiac al
(Ioana Dinescu) teaca pe ascutisul
(Ioana Dinescu) acopera oglinda
(Ioana Dinescu) aripi calde pe varful
O sincronizare neaşteptată. Mereu la pîndă, pisica încearcă să… priceapă ce fiinţă ciudată tot cade picătură cu picătură. Ar vrea să intre în joc, dar stropii sînt prea fluizi. Dac-ar fi motocei...
Au surprins potrivirea ritmurilor: (doina b) clipesc după picurii, (doina b) clipesc des la topirea, (doina b) acelaşi ritm cu stropii, (Karla) clipocesc precum stropii, (Anonim) in ritmul cardiac al.
Nu am prins legătura cu ţurţurul a completărilor: (Anonim) catifea pe sclipirea, (elena) raza lunii in dreptul, (Ioana Dinescu) teaca pe ascutisul (a cui teacă?), (Ioana Dinescu) acopera oglinda, şi nici cu pleoapele pisicii.
Pisica la pîndă, urmăreşte pasărea: (doina b) o vrabie in dosul, (Ioana Dinescu) aripi calde pe varful, şi ţurţurul ce amestec are?
sâmbătă, 20 iunie 2009
Versul original 31.6 cu nume de gări
Tot poemul sună aşa:
Orion în geam –
monotonele ore
cu nume de gări
Emil Burlacu (Stîlpi de felinar)
(Anonim) ale asteptarii.
(Anonim) ale surghiunului
(Anonim) ale noptii de iarna
(doina b) ale tăcerii,...ale trecerii,de aşteptări
(doina b) pe vechiul cadran,
(doina b) pe cadranul şters
(Doru Emanuel) la gura sobei
(Karla) cu nume de stele
(Karla) sfarsesc intr-o gara
(Karla) te-adoarme bustean
(Karla) deapana ganduri
(Karla) in zgomot de roti
(Anonim) te-adoarme busteanul
(Anonim) fara de scapari
(Anonim) alelui-amin
(Anonim) si ceasuri din gari
(Ioana Dinescu) cu mine insami
(Ioana Dinescu) se-astern sa doarma
(Ioana Dinescu) miros a cafea
Subînţeles, sugerat doar, monotonul ţăcănit al roţilor de tren. Orele trec greu în noaptea întunecată în care, cînd şi cînd, ca o dungă de lumină, fulgeră cîte o gară cu nume obscur. Dar pentru cine are gustul contemplării, ivit la geam, Orion poate fi o salvare.
„Rege al constelaţiilor din Septentrion
Mereu alunecînd peste lumi îngheţate
Aşa străbate vremea Marele Orion
Corabie legănată în Eternitate.”
Geo Bogza
Faţă de originalul care dă culoare şi ritm plictiselii, completările (Anonim) ale asteptarii, (Anonim) ale surghiunului, (Anonim) ale noptii de iarna, (doina b) ale tăcerii,...ale trecerii, de aşteptări, (doina b) pe vechiul cadran, (Karla) cu nume de stele, (Karla) in zgomot de roti, (Karla) sfarsesc intr-o gara, (Karla) te-adoarme bustean (acordul), (Karla) deapana ganduri, (Anonim) te-adoarme busteanul (cu acord – te adorm buştean), (Anonim) fara de scapari (corect – scăpare), (Anonim) alelui-amin., (Anonim) si ceasuri din gari, (Ioana Dinescu) cu mine insami, (Ioana Dinescu) se-astern sa doarma sînt monoton pleonastice.
(Doru Emanuel) la gura sobei nu se susţine, acolo e locul unde se petrec reveriile în faţa neverosimilului joc al flăcărilor.
(Ioana Dinescu) miros a cafea, în schimb, înviorează imaginea cu o tentă neaşteptată.
Cea mai bună: (doina b) pe cadranul şters – repetiţie a ideii, augmentînd monotonia cu inutilitatea şi imposibilitatea măsurării timpului. Cadranul şters îmi pare mai puternic decît şirul intermitent şi interminabil al gărilor cu nume anonime.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)