joi, 30 aprilie 2009

Versul original 24.3 Doi licurici au căzut



Cu versul din mijloc, poemul sună astfel:


Masa de seară –

Doi licurici au căzut

În farfurie


Gabriel Tănase (Stîlpi de felinar)


(Anonim) firimituri şi furnici
(Anonim) nişte efemeride...

(Anonim) luna aburitoare
(
Karla) un muc de tigara stins

Prin aluzia la un frugal festin liric, poemul aduce aminte de un altul, al lui Şerban Codrin:


Merii în floare –

am totul dinainte

pe masa goală


Cei doi licurici ar putea fi, asemenea merilor în floare, totul pentru regalul poetic de seară.


Completările au mers şi ele pe frugalitatea meniului: (Anonim) firimituri şi furnici, (Anonim) nişte efemeride... sau pe exotismul său celest: (Anonim) luna aburitoare – cu amendamentul că ar fi mers aburindă, aburitoare este doar o invenţie pentru a atinge numărul dorit de silabe, iar ca sens ar însemna că ea ne abureşte/păcăleşte doar. Karla merge pe ideea blazată a unei cine neconvingătoare, finalizată cu un gest absent şi grobian: (Karla) un muc de tigara stins.



miercuri, 29 aprilie 2009

Haiku 25.2




Nopţi nedormite
de răul greierilor -
.....................



Versul original 24.2 poem într-un vers


Ultimul vers este:


Un singur mac

în tot lanul de grîu –

poem într-un vers


Ion Roşioru (Stîlpi de felinar)


(aserb) vuiesc tractoare

(aserb) veseli copiii

(doina b) erbicidare.
(doina b) vedetă-n roşu....
(doina b) unicitate....

(Anonim) basma rosie

(Beletty) sa-l ardem pe rugul verii.

(Mariko) splendoarea verii

(Karla) peisaj unic
(Karla) odisee,suflet candid


Autorul reuşeşte să schimbe registrul cu subtilitate, diferenţa de planuri asigură un acord mai vibrant între cele două imagini. Unicitatea nu este rostită abstract, dar este prezentă în cei doi de un care-şi răspund unul altuia. Poemul într-un vers este echivalentul emoţional al macului singuratic.


Se vede diferenţa mai ales cînd completarea nu aduce nimic nou, ci se pronunţă doct, printr-o abstracţie, asupra primei imagini: (doina b) unicitate...., (Karla) peisaj unic sau concluzionează liric: (Karla) odisee,suflet candid. Este modul pleonastic de a repeta fără har ceea ce era cuprins în versurile anterioare.


Tot continuări fără nicio metamorfoză sînt: (aserb) vuiesc tractoare, (aserb) veseli copiii, (Mariko) splendoarea verii, (doina b) erbicidare. – sînt simple adaosuri deductibile, lipsite de orice surpriză, care parcă turtesc relieful firav al macului. În schimb, (Beletty) sa-l ardem pe rugul verii (mult prea lung) deschide perspectiva unui discurs belicos, nepotrivit atitudinii contemplative, neimplicate a haiku-ului, care nu mai construieşte nimic alături.


(doina b) vedetă-n roşu... consumă versul pentru a spune ceea ce, de fapt, ştiam. Trebuia doar să găsim altceva cu care macul să poarte un dialog fără cuvinte. Şi (Anonim) basma roşie reuşeşte la superlativ acest lucru. S-a schimbat planul şi registrul emoţional într-unul posibil erotic. Comparaţia sau deducţia sînt doar subînţelese, ludice, ne lasă pe noi să facem substituţia. Să fie ea acolo sau distanţa e încă prea mare?



marți, 28 aprilie 2009

Haiku 25.1




seară de vară -
.............................
lipovencelor




Versul original 24.1 adunînd-risipind



Tot poemul sună aşa:

Lopata pe lac

adunînd-risipind

soare şi sălcii


Dumitru Radu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) oglinda sparta-n doua
(doina b) risipind imaginea-
(doina b) în mii de piese puzzle,
Monica Trif barca purtata de

(Karla) ciomageste cu naduf -

Exerciţiul era simplu, trebuia găsită o legătură între lopata de pe lac, soare şi sălcii. Toată lumea a imaginat scena unei bărci care trece printre imaginile soarelui şl sălciilor oglindite în lac.


Karla, în dispoziţie proastă, a văzut lopata aplicînd lacului o corecţie drastică: ciomageste cu naduf – (în plus a pus o linioară de despărţire falsă într-o propoziţie care continuă firesc în versul trei).


Monica a desconsiderat lopata, considerînd că barca poate fi propulsată doar de soare şi sălcii: Monica Trif barca purtata de.


Oglinda apei şi imaginile din ea au atras alte completări care pun pe seama lopeţii (Anonim) oglinda sparta-n doua sau tulburarea imaginilor reflectate: (doina b) risipind imaginea-, (doina b) în mii de piese puzzle.


Versul original este mai subtil, lopata nu mai are funcţie de propulsie, ea se rezumă la un joc nostalgic şi echivoc cu imaginile din apă. Într-un anume fel, ea face jocul contemplării, care şi ea adună şi risipeşte amintiri evocate de soarele şi sălciile clătinate pe undele lacului.



duminică, 26 aprilie 2009

Haiku 24.7




Punînd stăpînire
pe cătunul adormit -
.......................



Versul original 23.7



Poemul în întregul lui este:


Ladă de zestre –

într-un ungher cămaşa

unui fluture


Petruţ Pârvescu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) pulbere pe-aripa
(Anonim) culoarea pe-aripa

(doina b) la pastrat crisalida
(doina b) găuri,urma trecerii...

(aserb) narcisa-i martora
(Mariko san) colţu-i ascunde urma

Ochiul ironic, dar şi tandru, al privitorului care deschide cufărul din alte vremuri surprinde printre veşminte sau mai curînd în lada goală gogoaşa unui fluture. Brusc, asemuieşte spiritul, de acum amuţit, al trecutelor vremi cu efemerul zbor fluturelui ce ne-a lăsat zestre numai cămaşa.


Cu toată delicateţea lor, (Anonim) pulbere pe-aripa, (Anonim) culoarea pe-aripa nu compun cu primul vers. Ca şi (aserb) narcisa-i martora evadată în aer liber. Nici (Mariko san) colţu-i ascunde urma nu e prea inspirat, nu pare prea limpede ca imagine.


(doina b) zăreşte-n ladă acelaşi lucru: la pastrat crisalida, sau urmele vremurilor trecute şi ale moliilor harnice: (doina b) găuri,urma trecerii...




Haiku 24.6




Ochiul-boului -
pe marginea drumului
....................




Versul original 23.6 Viaţa la oraş



Iată şi primul vers:


Viaţa la oraş –

de cînd nu am văzut

o stea căzătoare


Radu Patrichi (Stîlpi de felinar)


(Anonim) Cad flori de cires

(doina b) Sătul de oraş-
(doina b) Dorul de cătun-
(
aserb) dorinţe stinse-

(Karla) Speologie -
(Karla) Nopti bacoviene -
(
Monica Trif) cîte nopti de mai
(Mariko san) Departe de sat -

Există cel puţin trei motive pentru care cei de la oraş nu mai văd cerul, stelele neclintite sau pe cele căzătoare. Primul este haloul luminos provenit de la excesul opulent al iluminatului public şi al reclamelor – firmamentul este bruiat permanent de firmele care-şi fac publicitate. Al doilea este faptul că viaţa urbană este închisă şi ecranată între pereţii casei, ai clădirilor înalte care închid orizontul, ai feluritelor vehicole cu care omul e purtat de ici, colo. Al treilea, obişnuinţa de a nu mai ridica privirea către înalt, gest care ar putea părea caraghios în furnicarul uman şi care sigur te-ar predispune să fii izbit de concetăţenii grăbiţi sau de maşinile din trafic.


Autorul îşi exprimă cu simplitate regretul că viaţa sa şi a concitadinilor este lipsită de posibilitatea de a contempla ceea ce oferă firesc locurile de dincolo de aglomeraţiile urbane: cerul şi natura cu variaţia anotimpurilor sale şi reveriile încărcate de simbolismul lor mitic. Şi astfel, drastic sărăcită.


Cu alte cuvinte, o spun şi (Mariko san) Departe de sat -, (doina b) Sătul de oraş-, (doina b) Dorul de cătun-. Aceeaşi nostalgie este declanşată şi sub cireşul în floare: (Anonim) Cad flori de cires.


Motivul frustrării este găsit şi în (aserb) dorinţe stinse-, pasiunea subteranelor: (Karla) Speologie –, sau a unui lirism deprimat: (Karla) Nopti bacoviene –.


(Monica Trif) nu mai respectă kireji-ul dat şi nici sezonul stelelor căzătoare care e undeva spre sfîrşitul verii: cîte nopti de mai.








vineri, 24 aprilie 2009

Haiku 24.5





................
într-un spin de salcîm -
aripa libelulei




Versul original 23.5 au ales felinarul



Cu versul din mijloc, poemul este:


Dintre-atîtea flori

au ales felinarul –

fluturi de noapte


Bogdan I. Pascu (Stîlpi de felinar)


(Doina) aleg lumina lampii,
(Doina) roiesc in jurul lampii...
(Anonim) felinarele atrag

(Karla) liliacul saruta
(
Monica Trif) înalta lumina

Poemul surprinde şi notează cu ironie preferinţa bizară a fluturilor de noapte. O alegere contra firii şi a naturii pentru lumina artificială care adesea se dovedeşte morbidă. Versurile consemnează doar – întrebările roiesc în jurul lor.


Acelaşi lucru cu alte cuvinte spune şi (Doina) aleg lumina lampii. Mai stîngaci legat cu primul vers: (Doina) roiesc in jurul lampii... şi (Anonim) felinarele atrag (care pierde cezura şi aşa firavă). (Karla) liliacul saruta nu mai are nici măcar cezura firavă a originalului. Între flori şi fluturi, (Monica Trif) înalta lumina nu pare, cel puţin pentru mine, să-şi găsească noima.





joi, 23 aprilie 2009

Haiku 24.4




Fluture de-o zi -
gîndul la stele
..................



Versul original 23.4 musca ezită



Poemul în întregime este:


vitrina cu cărţi –

între atîtea titluri

musca ezită


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(aserb) unul lipseşte

(Mariko san) sunt nehotărât

(Florinel) molia dormind

(Karla) dorinta ezita
(Karla) o musca moarta

(doina b) un "ierbar" de flori.
(doina b) carii in rafturi.

(Anonim) praful uitarii.


Între atîtea titluri atrage firesc şi totodată banal: (Mariko san) sunt nehotărât, (Karla) dorinta ezita, (aserb) unul lipseşte, (doina b) un "ierbar" de flori.


Schimbînd un pic registrul: (Florinel) molia dormind, (Karla) o musca moarta, (doina b) carii in rafturi., (Anonim) praful uitarii. acelaşi firesc capătă vibraţie, un pic de ironie şi atmosferă.


Originalul – musca ezită – îmbină banalitatea nehotărîrii cu umorul nepotrivirii. Deşi ezită, musca îşi va pune cu siguranţă semnătura infamantă, fără să aleagă, pe orice titlu.



Haiku 24.3





Masa de seară -
.............................
pe farfurie




Versul original 23.3 Mormînt părăsit



Primul vers este:


Mormînt părăsit –

anul acesta flori roz

de nu-mă-uita


Manuela Miga (Stîlpi de felinar)


(doina b) Lemn putred in cruci-
(
aserb) tablou inspirat-

(Karla) groapa comuna

(Anonim) semnul de carte


Jocul poemului se concentrează pe tensiunea dintre părăsit şi nu-mă-uita. Acolo este vibraţia şi noutatea: anul acesta, odată cu abandonarea mormîntului, oferta florală se schimbă drastic. Florile de miosotis nu sînt însă doar o compensaţie a lipsei celor apropiaţi, ci mai curînd o intrare definitivă într-un circuit mai vast în care cel pierit are parte de un ritual concertat, consacrat anonimilor. Pe coarda delicată întinsă între uitare şi nostalgia pomenirii se aude în surdină şi o notă de umor subţire.


(doina b) Lemn putred in cruci- creează şi el un contrast, dar pierde jocul de cuvinte al originalului. (Karla) groapa comuna accentuează nota uşoară de umor pînă la sarcasm. (aserb) tablou inspirat- şi (Anonim) semnul de carte nu leagă cu restul.



marți, 21 aprilie 2009

Haiku 24.2



un singur mac
în tot lanul de grîu -
................




Versul original 23.2


Primul vers este:


Tropotul de cai –

o ploaie de vară

pe tabla uscată


Dumitru Ifrim (Stîlpi de felinar)


(Mariko san) Răpăie toba-

(doina b) Marsul Radetzky-
(doina b) postalionul-....

(Karla) Tropot de pasi

(Anonim) Topaie vrabii

Prin juxtapunere, cele două părţi ale poemului, fără s-o spună în formula unei comparaţii, asemuiesc zgomotul produs de cai cu acela al ploii. E posibil ca cele două să fie simultane sau consecutive, la fel cum, mai degrabă, oricare din ele o evocă doar pe cealaltă. Ploaia capătă astfel o vigoare nărăvaşă, iar caii o anvergură aproape cosmică. Primul vers este evident forţat ca să prindă cele 5 silabe. Firesc ar fi fost: tropot de cai sau tropotul cailor dacă s-ar fi acceptat o abatere de la un canon, aici fără rost.


Toate cele 5 comentarii au mers pe ideea originalului, duplicarea ritmului. Aceeaşi forţare şi în (doina b) Marsul (lui) Radetzky- şi (Anonim) Topaie vrabii(le) care putea fi salvat aşa: vrăbii ţopăind.



luni, 20 aprilie 2009

Haiku 24.1




Lopata pe lac
.........................
soare şi sălcii



Versul original 23.1 o fată oarbă


Poemul întreg este:


Plouă liniştit –

pe buza prăpastiei

o fată oarbă


Manuela Miga (Stîlpi de felinar)


(Mihnea Simandan) floarea rasare

(Anonim) curge ecoul.

(Mariko san) mieii rătăciţi

(aserb) în zare, luna

(Karla) un orb bajbaie

(doina b) sta curcubeul.
(doina b) margini de abis


Este genul de haiku în care prim-planul, oricît de verosimil, pare doar un desen pe o cortină în spatele căreia se petrece adevărata dramă. Ploaia monotonă, linştitoare (şi ea o cortină), ascunde un anume tumult sufletesc pe care nici fata (oarbă – orbită de propriu sentiment) nu-l conştientizează. Şi tocmai această linişte, această certitudine afectivă o situează, oarbă (şi poate fericită), pe buza prăpastiei.


În situaţia ameninţătoare descrisă, completările au plasat fiinţe fragede şi fragile: (Mihnea Simandan) floarea rasare, (Mariko san) mieii rătăciţi sau entităţi de sine stătătoare care nu se tem de abis: (aserb) în zare, luna, (doina b) sta curcubeul.

(doina b) margini de abis este, evident, un pleonasm; (Karla) un orb bajbaie – orbul tatonează, nu e impresionat de o prăpastie pe care n-o vede, exprimarea este inversată inutil, bîjbîie un orb era mai firesc; (Anonim) curge ecoul este impropriu sau metaforic, ecoul nu se produce, nu există fără un perete de reflexie.



Versul original 22.7 Zimţii secerii



Iată şi primul vers:


Zimţii secerii

pe umeri frînţi de trudă –

semn de nobleţe


Ana Marinoiu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) Peceti de soare
(
Daniel Lacatus) Iară mă roade

(Doina B) Umbra coasei-
(Doina B) baierul traistei...
(Doina B) vechea tunica....

(viorica baluta) Octogenarul-

(ion untaru) coasa veche

(Anonim) raze de soare
(Anonim) motanul casei
(Anonim) doar parul ei alb
(Florinel) frunza de ar
țar

(Karla) sudoare si colb
(Karla) coasa odihnidu-se
(Karla) intepaturile secerii

(Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca


Poemul evocă obiceiul ţăranului de a purta secera pe umăr şi însemnele unui anume rang al demnităţii cu care aceasta îl pecetluia. Un semn care nu este un simplu accesoriu decorativ, prins în piept sau agăţat de gît, purtat cu fală în zi festivă, ci amprenta încarnată a unei vieţii crîncene duse zi de zi.


Pe umerii frînţi de trudă, completările au situat obiecte de lucru sau de îmbrăcăminte: (Doina B) baierul traistei..., (Doina B) vechea tunica..., (ion untaru) coasa veche, (Karla) coasa odihnidu-se, au văzut: (Anonim) Peceti de soare, (Anonim) raze de soare, (Anonim) motanul casei, (Anonim) doar parul ei alb, (Florinel) frunza de arțar, au remarcat: (Doina B) Umbra coasei-, (Karla) sudoare si colb, (Mihnea Simandan) Sudoarea aluneca.


Doar (Karla) intepaturile secerii a surprins (într-un vers prea lung) pecetea încarnată.


(Daniel Lacatus) Iară mă roade – o exprimare nelegată bine în sintagmă cu versul doi. (viorica baluta) Octogenarul- adaugă un kireji în plus şi lasă fără completare versul doi care nu are înţeles de sine stătător.