Aveţi o săptămînă de odihnă.
Dar puteţi spune ce aţi dori pe viitor.
Schimbări. Alt format.
Alţi moderatori.
Alţi moderatori.
ce aveţi de făcut
miercuri, 25 noiembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
Versul original 46.7 vecina are defect
Poemul complet este:
Nu mai sunt singur -
vecina are defect
televizorul
Dan Norea – (Concurs senryu iulie 2008)
(Sorin) tocmai ce am reparat
(Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca
(Doina) vecina a venit cu
(Doina) un şoarec roade de zor...
(Doina) zilnic mă calcă pe nervi
(Mariko san) de la Altex vin cu
(Karla) mi-am umplut camera cu
(Karla) maraton: soacra-mea cu
(Karla) uite cine vine cu
(Mariko san) cumătra şi-a vîndut
Cum reuşeşte televizorul să te scape de singurătate? La propriu şi lăudîndu-i calităţile, cumpărîndu-l: (Mariko san) de la Altex vin cu, (Karla) mi-am umplut camera cu sau reparîndu-l: (Sorin) tocmai ce am reparat, deşi uneori singurătatea ar fi mai de dorit: (Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca, (Doina) zilnic mă calcă pe nervi, (Karla) maraton: soacra-mea cu.
Dar, în felul ăsta, se mizează doar pe un clişeu, pe care originalul îl foloseşte doar ca pretext: vecina are defect... televizorul şi... apelează la mine. Speranţa ar fi ca ăsta să fie singurul ei defect.
Vecina, care mă scapă de lipsa televizorului: (Doina) vecina a venit cu, nu vrea cumva să se instaleze definitiv? (Karla) uite cine vine cu, (Mariko san) cumătra şi-a vîndut, nu cumva ţine să-şi facă doar intrarea la mine?
Cea mai bună completare pentru că sugerează simultan mai multe lucruri: (Doina) un şoarec roade de zor... – că televizorul, care oricum era abandonat, defect sau doar obiect de muzeu, nu-i bun decît de ros şi doar şoarecele, binevenit, îl mai scapă pe autor de singurătate. Mai ales dacă e şi poet:
“Ah! de cite ori voit-am
Ca să spinzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului să pui;
Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.”
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Versul original 46.6 în scorbura teiului
Poemul în întregime este:
Zi-ntâi de şcoală –
în scorbura teiului
două ghiozdane
Dan Norea – (RK mai 2008)
(Mariko san) ascunse-n tomberon
(Sorin) poarta de fotbal intre
(Doina) in ţăruşii gardului
(Doina) atârnate de un ram...
(Doina) galant un bâieţel cu...
(Karla) doua mamici au flori si
(Karla) doua porti: din doua si
(Karla) hai, facem un fotbal la
Ghiozdanele astea împiedică libertatea de mişcare cu care s-au obişnuit copiii o vacanţă întreagă. Scorbura teiului e numai bună pentru a le abandona sau a le lăsa în siguranţă pentru o primă zi de chiul. Poate mai savuroasă chiar decît cele de vacanţă.
(Mariko san) găseşte ghiozdanelor altă ascunzătoare: ascunse-n tomberon, pentru (Doina) pot fi abandonatre oriunde, numai să nu te împiedici de ele: in ţăruşii gardului, (Doina) atârnate de un ram..., iar (Sorin) poarta de fotbal intre, (Karla) hai, facem un fotbal la şi (Karla) doua porti: din doua si le găsec însă şi o utilitate.
Mai aplecată spre emoţia festivist-convenţională completarea: (Karla) doua mamici au flori si şi spre una precoce erotică: (Doina) galant un bâieţel cu...
Versul original 46.5 privind peste zid
Ultimul vers este:
O creangă de tei –
pentru întâia oară
privind peste zid
Eduard Ţară – (RK mai 2008)
(cridiana) cuibul pupezei
(mvs) isi leapada frunzele
(Sorin) indragostit
(Mariko san) irupe în flori
(Doina) dincolo de gard
(Doina) martorul tainei....
(Doina) răspândind miros..
(Karla) vanduta pe cinci lei
(Karla) si-un "Pupaza Ion"
(Karla) imbobocita
(Karla) pupaza in tei
(Monica Trif) cade o floare
(Ioana Dinescu) se preface-n ceai
(Ioana Dinescu) parfumata-n lume
(Ioana Dinescu) flori si-admiratori
Subiectul este teiul crescut între ziduri. Privirea peste zid este şi dovada unei staturi care a depăşit stadiul de puiet, dar parcă şi una a jindului către spaţiul liber care i-a fost atîta vreme prohibit. De remarcat felul reţinut în care autorul îşi mărturiseşte bucuria (şi indirect compasiunea) pentru teiul în creştere, dar şi plasarea la sfîrşitul poemului, mărind tensiunea aşteptării, a zidului incriminat.
Reluînd cu alte cuvinte ideea originalului: (Doina) dincolo de gard.
Nu leagă bine cu pentru întîia oară: (cridiana) cuibul pupezei, (Karla) vanduta pe cinci lei (ca şi cum ar fi tot fost vîndută şi revîndută), (Karla) si-un "Pupaza Ion".
Completări fără noutate surprinzătoare în viaţa teiului/crengii: (mvs) isi leapada frunzele, (Mariko san) irupe în flori, (Doina) răspândind miros..., (Karla) imbobocita, (Karla) pupaza in tei, (Monica Trif) cade o floare.
Completări care aduc o diferenţă în scenă, sub sau în preajma teiului: (Sorin) indragostit, (Doina) martorul tainei..., (Ioana Dinescu) parfumata-n lume, (Ioana Dinescu) flori si-admiratori.
Schimbînd registrul spaţial: (Ioana Dinescu) se preface-n ceai.
vineri, 20 noiembrie 2009
Versul original 46.4 doar parfumul teiului
Acesta este poemul întreg:
Casa bătrânei -
doar parfumul teiului
îi trece pragul
Livia Ciupav – (RK mai 2008)
(Manuela D.) doar pisica din vecini
(Mariko san) încă o primăvară
(Anonim) doar vantul iscoditor
(mvs) istoria de demult
(Doina) mireasma de liliac
(Doina) raza rece a lunii...
(Doina) singurătatea curţii…
(Karla) cu mireasa in brate
(Karla) un caine care latra
(Karla) pe seara, un greiere
(Karla) spiritul batranului
(Karla) spiridusul timpului
(anisoara) o frunză uscată
(Ioana Dinescu) mirosul salcamilor
(Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie
(Ioana Dinescu) o molie grabita
Ideea poemului este singurătatea bătrînei şi, într-un fel, sublinierea şi potenţarea ei prin adverbul restrictiv doar. Uitată de Dumnezeu şi de lume, nicio fiinţă umană nu-i mai trece pragul. Şi totuşi, mai subtil şi mai generos, parfumul teiului şi cu el rumoarea unei alte veri pătrund şi-n casa şi-n sufletul bătrînei.
Vizitatori la fel de imponderabili şi în completările: (Mariko san) încă o primăvară, (mvs) istoria de demult (bănuiesc cu sensul de amintiri), (Doina) mireasma de liliac, (Doina) raza rece a lunii..., (Karla) spiritul batranului, (Karla) spiridusul timpului, (Ioana Dinescu) mirosul salcamilor, dar fără doar, ca în (Anonim) doar vantul iscoditor, nu reuşesc însă să sporească acea singurătate într-un fel anunţată din primul vers de casa bătrînei.
Şi alte vieţuitoare mărunte trec pragul pentru a consola singurătatea bătrînei: (Manuela D.) doar pisica din vecini, (Karla) pe seara, un greiere, (anisoara) o frunză uscată, (Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie, (Ioana Dinescu) o molie grabita.
Făcute în grabă: (Doina) singurătatea curţii… (personificată nejustificat curtea), (Karla) cu mireasa in brate (cine?), (Karla) un caine care latra.
joi, 19 noiembrie 2009
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
