miercuri, 30 septembrie 2009

Haiku 41.2




..................
sub lună ecoul şi
nicio potecă



Versul original 40.2 doi măgari trag de soare



Poemul în întregime este:


în vârf de munte

doi măgari trag de soare –

sfârşit de vară


Oana Bold (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Scoartza) mult prea devreme

(Anonim) floarea de colt tremura
(Doina) oi coborând din soare,
(Doina) curcubeul în frunze....
(Doina) lupii stăpâni la stână.....
(Doina) nimeni,doar ecou spre văi...

(Anonim) bucium în agonie

(Mariko san) ceaţa din zori de-argint-

Genul acesta de imagini (multe asemenea potriviri întîmplătoare sau înscenate le primim ca fotografii ciudate pe internet) poate fi extrem de sugestiv. Un moment şi un unghi favorabil, într-un amurg cu soarele la orizont, poate pune măgarii, ridicaţi simbolic pe piedestalul muntelui, în postura de vîrcolaci care vor să sfîşie soarele. Şi, cum măgarii sînt tare îndărătnici, soarele-şi va da sfîrşitul şi gata vara. E o schiţă mitică ad-hoc: cum s-a sfîrşit vara anul ăsta. Pentru că la munte sfîrşitul verii e oricum foarte abrupt.


Fără violenţa pseudomitică a originalului, completările chibzuiesc cu regret: (Scoartza) mult prea devreme, se lamentează lacrimogen: (Anonim) floarea de colt tremura, (Anonim) bucium în agonie, au revelaţii decorative: (Doina) curcubeul în frunze..., (Mariko san) ceaţa din zori de-argint – sau închipuie scenarii ale părăsirii şi pustietăţii: (Doina) lupii stăpâni la stână..., (Doina) nimeni, doar ecou spre văi...


O imagine interesantă: (Doina) oi coborând din soare.



marți, 29 septembrie 2009

Haiku 41.1




zori de zi pe lac -
un fir de ceaţă coase
.................



Versul original 40.1 bariera



Întreg poemul este:


bariera –

o fetiţă-mi întinde

coşul cu mure


Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Ioana Dinescu) caut zmeura - ...:)
(Ioana Dinescu) tablou de Tonitza -

(Anonim) Ochi rotunzi,negri-
(
Doina) Peronul haltei-
(
Doina) deznădejde-n ochi
(
Doina) la cotitură...
(Doina) cerşind din priviri...

Un gest curent în multe zone din România, unde copiii încearcă să cîştige un ban oferind, de obicei, celor în trecere fructe de pădure. Poemul de faţă, găseşte însă un cuvînt cheie cu care gestul de a întinde, un sinonim foarte delicat pentru a oferi, este pus în valoare – bariera. Bariera este, în mod obişnuit, un obstacol, un mod de a despărţi două zone. În cazul de faţă însă, ea este o şansă nebănuită de a restabili o legătură. Oprirea neaşteptată la barieră înseamnă a lua contact (pentru unii a-l relua), chiar şi în acest fel mediat, cu o anume prospeţime barată de viaţa obişnuită a celor ce gonesc pe şosele pentru a ajunge dintr-un oraş în altul. La barieră, li se oferă cu delicateţe, prin mîinile unui copil, nu doar un coşuleţ cu mure, ci şi invitaţia de a-şi aminti de pădure, de acel aer de libertate şi împlinire pe care-l poţi resimţi în natură, de candoarea copilăriei.


Localizînd doar, (Doina) Peronul haltei - şi (Doina) la cotitură... pierd conotaţiile barierei. Aşa cum, (Doina) cerşind din priviri..., (Doina) deznădejde-n ochi explicitează ceea ce (Anonim) Ochi rotunzi, negri – (cu o frumoasă şi discretă simetrie cu murele) şi (Ioana Dinescu) tablou de Tonitza – doar sugerează.


Sigur că trebuie să existe şi cîrcotaşi: (Ioana Dinescu) caut zmeura - ...:)


Haiku 40.7




sfîrşit de toamnă -
....................................
soarele-n amurg



Versul original 39.7 o gaură nouă în



Cu versul din mijloc la locul lui, poemul este:


ploaie de toamnă –

o gaură nouă în

vechea umbrelă


Ioan Marinescu-Puiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) prietena fidela

(Ioana Dinescu) o provocare pentru
(Ioana Dinescu) la fel de triste: eu
și
(Doina) incă o molie în
(Doina) parcă-i o stropitoare....
(Doina) aceiaşi melopee
(
Doina) la braţ cu amintirea sub....
(
Sorin) o noua gaura in
(
Sorin) ma urmaresc norii prin

(Mariko san) renasc nostalgii sub

Trist, trist, dar vesel. Un senryu elegant care, printr-un joc de cuvinte, făcînd haz de necaz, acceptă cu voioşie situaţia ingrată. Viaţa e plină de surprize, ţine însă de noi să le vedem partea uimitoare, capabilă să o transfigurăm într-un poem.


(Sorin) o noua gaura in, (Doina) incă o molie în vechea umbrelă poate fi (Ioana Dinescu) o provocare pentru, o şansă pe care ţi-o acordă o (Anonim) prietena fidela chiar şi pentru a vedea cum (Sorin) ma urmaresc norii prin, a simţi cum (Mariko san) renasc nostalgii sub, a păşi (Doina) la braţ cu amintirea sub... şi a asculta (Doina) aceiaşi melopee.


Mai puţin recuperabile într-un registru umoristic: (Ioana Dinescu) la fel de triste: eu și, (Doina) parcă-i o stropitoare..., deşi...






sâmbătă, 26 septembrie 2009

Haiku 40.6




grădina doarme -
............................
la lumina din geam



Versul original 39.6 soarele se prelinge



Versul din mijloc este:


căldură mare –

soarele se prelinge

pe nisipul ud


Livia Ciupav (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) urme de pasi si labe

(Gheorghe S.) nu rămân nici paşii

(Mariko san) aerul vibrează

(Ioana Dinescu) scrie valul cu spumă

Autoarea a ţinut să ne sugereze un soare lichefiat de căldură şi a profitat de imaginea lui oglindită pe nisipul mereu udat de valuri. Este ascunsă aici o metaforă, aceea surprinsă în cunoscuta expresie că totul se topeşte de căldură, pînă şi soarele care o emană. Prelingîndu-se pe nisipul ud, şi el caută puţină răcoare.


Este tipul de poem care profită de o imagine – soarele oglindit pe nisipul ud - pe care o transfigurează pentru a ne introduce în altă dimensiune mai profundă, ciudată, absurdă şi totodată minunată a realului. Într-un fel, partea a doua a poemului pare să expliciteze sau măcar să noteze consecinţa celor spuse în prima. Dar nu o face la modul banal ci deraind uşor de pe şinele logicii, decolînd suprarealist.


(Anonim) urme(le) de pasi si labe nu se prea leagă de căldura mare. În schimb, (Gheorghe S.) nu rămân nici paşii e o încercare cam gogonată de a hiperboliza căldura. (Mariko san) aerul vibrează, (Ioana Dinescu) scrie valul cu spumă sînt doar notaţii reale, dar banale, fără vibraţie lirică.



vineri, 25 septembrie 2009

Haiku 40.5




lună subţire -
în puful gutuilor
..................



Versul original 39.5



Iată şi ultimul vers:


noapte fără somn –

doar greierii mai luptă

cu maneliştii


Gabriel Iordan-DOROBANŢU (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(anisoara) cu dorurile.

(Scoartza) s-alunge grijile.

(Elisabeta) vine iar toamna

(Doina) cu decibelii
(
Doina) cu nişte broaşte....
(
Doina) cu huhurezii...
(
Doina) cu beţivanii....
(
Doina) si alţi manelişti...
(
Monica Trif) cu stelele

(Anonim) cu cainii ce latra

(Gheorghe S.) cu liniştea.

(Mariko san) c-un fluier duios

(Ioana Dinescu) cu cucul din ceas


Se-nţelege că autorul n-a putut să doarmă din cauza manelelor. Şi că insomnia a fost productivă: neputînd să doarmă, a avut revelaţia tristă că civilizaţia a luat-o razna, că, în afara greierilor, nimeni nu mai luptă cu metehnele ei care au pervertit gustul. Căci maneliştii nu sînt decît vîrful de lance al unei ofensive pe front larg: orgia de lumină a urbei a izgonit firmamentul plin de stele, decibelii daţi la maximum au acoperit sunetele discrete ale nopţii, nevoia permanentă de anturaj a anulat posibilitatea contemplării şi a meditaţiei, oferta îmbelşugată de distracţii consumiste hipnotizează şi face uitată bucuria reveriei. Este un fel de recunoaştere penitentă. Omul a pierdut partida, greierii însă, îşi continuă cu tenacitate cîntecul lor firav.


O parte din completări au minimalizat înţelesul cuvîntului luptă: (Doina) cu nişte broaşte..., (Doina) cu huhurezii..., (Monica Trif) cu stelele, (Anonim) cu cainii ce latra, (Gheorghe S.) cu liniştea, (Mariko san) c-un fluier duios, aici nu-i vorba de nicio luptă, toate cele enumerate fac parte organic din corul armonic al nopţii. Dacă intră în dialog, o fac contrapunctic.


Pe linia originalului, dar mai modeste: (Doina) cu decibelii, (Doina) cu beţivanii..., (Doina) si alţi manelişti... (care alţi?).


Duioase, fără detentă: (
anisoara) cu dorurile, (Scoartza) s-alunge grijile, (Elisabeta) vine iar toamna (fără să lege sintagmatic cu versul anterior).


Şi iată şi o luptă decentă, onorantă, fără handicap: (Ioana Dinescu) cu cucul din ceas.



joi, 24 septembrie 2009

Haiku 40.4




sub clar de lună
aceeaşi melodie -
.......................



Versul original 39.4 doar umbrele ciorilor



Iată şi poemul în întregime:


vară fierbinte –

doar umbrele ciorilor

răcoresc câmpul


Henriette Berge (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(anisoara) flori din apă, țâșnitóri
(
Doina) ciulinii în rostogol
(
Doina) evantaie de spice....
(
Doina) doar umbrele norilor...
(
Doina) câţiva stropi din senin

(Anonim) umbrele scaietilor

(Gheorghe S.) umbrele păsărilor
(Gheorghe S.) doar sperietorile

(Ioana Dinescu) doar cernelile nopții
(Ioana Dinescu) doar stolurile de corbi

Cu siguranţă, umbrele ciorilor nu aduc nici pic de răcoare cîmpului înfierbîntat. Totul pare carbonizat, o singură culoare în tot peisajul - cîmp, ciori şi umbre. Şi totuşi, în torpoarea şi nemişcarea cîmpului, alunecarea umbrelor aduce o undă reavănă de viaţă. Evident, ironia se împleteşte cu un sentiment de compasiune.


Pentru a răcori cîmpul, (anisoara) flori din apă, țâșnitóri apelează, cu prea puţin har şi cu zorzonul unei metafore, la artificiul irigaţiilor. Greu de crezut în eficacitatea soluţiilor, chiar şi virtual-spirituale, pe care le propune (Doina) câţiva stropi din senin, (Doina) ciulinii în rostogol, (Doina) evantaie de spice... În schimb, prea realistă: (Doina) doar umbrele norilor... cade în banalitatea unei constatări de proces verbal. La fel şi: (Ioana Dinescu) doar cernelile nopții, cu o metaforă fără rost.


Au ales aceeaşi soluţie ca originalul: (Gheorghe S.) umbrele păsărilor, (Ioana Dinescu) doar stolurile de corbi.


Altă soluţie, merituoasă prin paradoxul ei este: (Anonim) umbrele scaietilor, (Gheorghe S.) doar sperietorile, care nu face decît să sublinieze pustietatea şi uscăciunea cîmpului.



miercuri, 23 septembrie 2009

Haiku 40.3




noapte cu brumă -
.......................
străjuiesc luna



Versul original 39.3 tei înflorit



Iată şi poemul în întregime:


fără-ndoială

el m-a făcut să-mi pierd drumul –

tei înflorit


Ada Ghika (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Sorin) măgarul în şanţ

(Doina) mirosul de tei
(Doina) buchetul din vin....
(Doina) mirosul de must....
(
Doina) soţul şovăind...

(Scoartza) roşeaţă-n obraji.

(anisoara) să găsesc fericirea

(Anonim) fluture sprintar

(Anonim) cântecul cucului.

(Mariko san) cireşul în pârg

(Ioana Dinescu) parfumul unei femei
(Ioana Dinescu) cântecul sirenelor
(Ioana Dinescu) roiul de viespi


Sigur că, luînd primele versuri doar în sensul propriu, poemul cade în banalitatea unor explicaţii conjugale: (Doina) soţul şovăind..., a unor motivaţii ale apetitului bachic: (Doina) buchetul din vin... (corect, buchetul vinului), (Doina) mirosul de must..., a unor cauze, chiar cu ironia de rigoare: (Sorin) măgarul în şanţ, (Ioana Dinescu) roiul de viespi sau a unor consecinţe: (Scoartza) roşeaţă-n obraji, (anisoara) să găsesc fericirea.


Autoarea originalului a mizat pe mai multă subtilitate şi a făcut o schimbare de registru în ultimul vers, provocîndu-ne o supriză: pierderea drumului, mai degrabă consimţită, nu este o gafă ci o sincopă lirică. Rătăcirea este una revelatoare, o schimbare de orizont, de nivel existenţial, o evadare în reverie.


Variaţii pe aceeaşi temă şi în completările: (Doina) mirosul de tei, (Anonim) fluture sprintar, (Anonim) cântecul cucului, (Mariko san) cireşul în pârg, cotind spre erotic: (Ioana Dinescu) parfumul unei femei şi apoi spre mitic: (Ioana Dinescu) cântecul sirenelor.





Haiku 40.2




în vîrf de munte -
............................
sfârşit de vară



Versul original 39.2 în plictisul verii o



Tot poemul sună aşa:


amiază sub nuc –

în plictisul verii o

muscă bâzâind


Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Sorin) lângă ţoiul de ţuică
(
Doina) in pânza de paianjen
(
Doina) peste chelia tatei...
(
Doina) hoitul ciorii descompus...
(
Doina) umbra sâcâită de-o...

(Anonim) in umbra racoroasa

(Ioana Dinescu) hărnicindu-se, doar o
(
anisoara) in cutia viorii

(gheorghe S) somnul speriat de o
(Mariko san) liniştea e spartă de-o


Vara, sub nuc – ce imagine mai aproape de desăvîrşirea unei linişti paradisiace?! Şi, prin contrast, ce poate fi mai sîcîitor decît insistenţa supărătoare a unei muşte nesuferite? Dar oare plictisul ar mai fi atît de savuros fără acest bîzîit care dă consistenţă tăcerii? Mai ales acum, cînd totul este doar amintire!


Cum era şi firesc, dar şi extrem de previzibil, completările au remarcat agasarea şi inconvenientele provocate de muscă: (Doina) peste chelia tatei..., (Doina) hoitul ciorii descompus..., (Doina) umbra sâcâită de-o..., (gheorghe S) somnul speriat de o, (Mariko san) liniştea e spartă de-o, cînd, n-au supralicitat pur şi simplu atmosfera plăcută de sub nuc: (Anonim) in umbra racoroasa, augmentată cu spirtoase: (Sorin) lângă ţoiul de ţuică.


Accentuînd cu discreţie obiectivitatea tabloului (niciun cuvînt nefăcînd aluzie la existenţa umană): (
Doina) in pânza de paianjen (sigur aici ar trebui musca bîzîind, cu accent hotărît).


Schimbînd perspectiva, (Ioana Dinescu) priveşte empatic lucrurile: hărnicindu-se, doar o – musca îşi are rosturile sale şi n-are de unde şti că deranjează siesta omului. Acest doar subliniază diferenţa de dispoziţie şi încearcă s-o escamoteze îngăduitor.


În fine, uluitoare, cu plecăciuni din partea autorului, completarea Anişoarei: (anisoara) in cutia viorii. Fără comentarii. Sînt toate, glăsuind fără cuvinte, în cutie.



Haiku 40.1




......................
o fetiţă-mi întinde
coşul cu mure



Versul original 39.1 pe rug mucenicul



Cu versul din mijloc, poemul întregit este:


ultimul îngheţ –

pe rug mucenicul

urmându-şi calea


Ion Răşinaru (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Sorin) sub pămînt ghiocelul

(Ioana Dinescu) se urca sevele-n lemn

(Anonim) se-aud aripi de cocori
(
Doina) cei patru Sfinţi de Gheaţă***
(
Doina) turma in transhumanţă....
(
Doina) înfrăţitul grâului...
(
Doina) nestingherit fumul alb...
(
Doina) racla cu moaste de Sfinţi
(
Doina) racla-n procesiune..
(Mariko san) mărul înmugureşte

(Gheorghe Seitan) ciresulinfloreste**


Poemul a fost prezentat la concursul cu tema mucenici din martie 2009. Ca să-l putem înţelege trebuie să ştim un anume fapt: cei 44 de mucenici au fost osîndiţi să moară în lacul Sevastia. Unii au sfîrşit peste noapte în lacul care a îngheţat. Cei care n-au murit au fost arşi a doua zi pe rug.


Calea pe care o urmează mucenicul, indiferent de caznele la care e supus şi de calvarul prin care trece, este aceea a martiriului mărturisind fără tăgadă credinţa. Contrastul dintre îngheţ şi rug surprinde amploarea încercărilor şi a suferinţei. Ultimul îngheţ ar putea spune, la figurat, că drumul credinţei este de-acum, prin această supremă dovadă, deschis şi că rugul este modelul fervorii.


Spre deosebire de originalul care urmărea destinul atipic şi supranatural al credinţei, o mare parte dintre completări deschid ochii asupra tenacităţii izbucnirilor vegetale: (Sorin) sub pămînt ghiocelul, (Ioana Dinescu) se urca sevele-n lemn, (Doina) înfrăţitul grâului..., (Mariko san) mărul înmugureşte, (Gheorghe Seitan) ciresul infloreste**, la fel cum îşi urmează riturile şi păsările migratoare: (Anonim) se-aud aripi de cocori sau ciobanii cu oile: (Doina) turma in transhumanţă.... (Doina) vizează însă şi anomaliile care sfidează regularitatea aparentă a naturii: cei patru Sfinţi de Gheaţă*


Ideea devoţiunii stăruitoare este surprinsă şi în ceremonialului religios: (
Doina) racla cu moaste de Sfinţi, (Doina) racla-n procesiune..., mai bine realizată însă în: (Doina) nestingherit fumul alb...


*Sunt aşa numiţii « Sfinţi de gheaţă », în prima săptămînă din luna aprilie s-au înregistrat temperaturi de – 3oC pînă la -6oC.Aşa ceva se poate întîmpla în toată luna aprilie. Dar s-au înregistrat temperaturi negative foarte dăunătoare, în luna mai, între +3oC şi -3oC (pericol de îngheţ) pînă la 24 mai 1967.


**Este putin de comentat ori de explicat aici.
Situatia in sine expusa in cele trei versuri spune totul. Legea naturii isi urmeaza cursul, inghetul vine, inflorirea inceputa nu se mai poate opri. O situatie absurda care se poate intalni si in viata umana.