Primul vers al poemului spune:
Nimic în faţă
nimic în spate –
doar frunze-n cădere
Clelia Ifrim (http://tinyurl.com/4lw8v5)
Nimeni in faţă, (Doina B)
in faţă vântul, (Doina B)
In faţă viaţa, (Doina B)
In aval valuri (Doina B)
gângurit in gutui: (anisoara)
Soare in faţa, (Henriette Berge)
Destinul in fata (Puiu)
Drumuri in fata (Puiu)
Vreascurile pe jos (Puiu)
prim-plan cu bunic (Doru Emanuel)
desaga goală (ion untaru)
Un poem al toamnei ca un drum de străbătut. După ce e pregătit insistent prin două versuri care par să vorbească despre o anume deşertăciune şi dezolare, despre despuierea unui sezon al vieţii, anotimpul e precizat deabia în ultimul vers de frunzele-n cădere. După nimicul repetat şi devenit omniprezent, frunzele îi conferă acestuia substanţă şi par să îndulcească un pic destinul prin suavul lor prăpăd. Dintr-odată, dezastrul capătă savoarea unei imense nostalgii şi soarta omului o companie fastuoasă.
Cîteva comentarii sînt făcute cam în pripă, cu un optimism de mîntuială, fără substanţă: In faţă viaţa, (Doina B), gângurit in gutui: (anisoara), Soare in faţa, (Henriette Berge), Destinul in fata (Puiu), Drumuri in fata (Puiu), altele fără vreo legătură cu tonul grav al poemului: In aval valuri (Doina B), Vreascurile pe jos (Puiu), prim-plan cu bunic (Doru Emanuel).
Doar trei dintre comentarii par să fi prins acordul fin: Nimeni in faţă, (Doina B), in faţă vântul, (Doina B), desaga goală (ion untaru) şi vibrează la tristeţea de neconsolat a anotimpului.
Un comentariu:
"Vreascurile pe jos", in propunerea mea, erau menite sa arate clar intentia personajului de a strange lemne pentru foc,ca un adaos la "doar frunze in cadere"(anotimp rece),care vine sa intregeasca imginea: in lipsa vreascurilor,pe spinare,doar frunzele care cad reprezinta tot ce-a reusit sa adune.Asa-mi trebuie daca sunt prea
criptic!
Puiu
Trimiteți un comentariu