sâmbătă, 28 februarie 2009

Versul original 19.3 seara de poezie



Versul lipsă este:


Fluturele alb –

seara de poezie

poate începe


Ioan Găbudean (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) concertul culorilor
(Sorin Toma BOC) simfonia florilor
(Monica Trif) doina ciobanului
(Doina B) combaterea chimică
(Doina B) balul de caritate
(Doina B) spectacolul Cio-Cio-San
(Doina B) concursul de hayku-uri
(Mariko san) Zbor şovăielnic,vara
(Mariko san) Un ou minuscul, viaţa
(Mariko san) Ospăţul lui cu varză
(Mariko san) pe pleoapă,somnul dulce
(Andrei S) ceremonia nunţii

Manuela Miga este foarte laconică: “Extrem de liric, idealist, pur.” Într-adevăr, simbolul şi semnalul sînt aievea şi ceremonia debutează cu tot fastul. Comentatorii trebuiau doar să interpreteze cui trebuie să dea startul fragilul fluturat de aripi. Şi ei s-au împărţit în două grupe.


Unii, mai prozaici, au luat drastice măsuri inginereşti: (Doina B) combaterea chimică sau au lansat avertismente: (Mariko san) Ospăţul lui cu varză. Alţii, au aţipit (Mariko san) pe pleoapă,somnul dulce, dînd undă verde verii: (Mariko san) Zbor şovăielnic,vara şi, de ce nu, vieţii: (Mariko san) Un ou minuscul, viaţa.


Cei mai mulţi au simţit că e rost de ceremonial: (Andrei S) ceremonia nunţii, (Doina B) balul de caritate, (Doina B) spectacolul Cio-Cio-San, trecut pe nesimţite în metaforă: (Sorin Toma BOC) concertul culorilor, (Sorin Toma BOC) simfonia florilor, (Doina B) concursul de hayku-uri. Numai Monica s-a întors în pajişte: doina ciobanului.




Haiku 20.6




Fără iluzii -
.......................
pe cele amare



Versul original 19.2 În miere de mai



Iată şi primul vers:


În miere de mai –

o viespe înecată

în fericire


Emilia Dumitrescu (Stîlpi de felinar)


(Doru Emanuel) Miere pe masă
(Sorin Toma BOC) paharul cu vin -
(Mariko san) Corola de crin -
(
aserb) bondar inamic

(Andrei S) brumărel este aici -
(Andrei S) brumărel sosit -

(Karla) Roua cerului.


Ca şi albina, viespea e ahtiată după nectar şi miere, dar nu e şi o producătoare. Mierea de mai e prima tranşă de miere din an şi astfel un simbol al unui prim moment de abundenţă şi prisos. Opoziţia şi atracţia dintre miere şi viespe, mierea de mai ca un însemn al primăverii deplin instalate şi al unui huzur fericit printre salcîmii înfloriţi ne fac să ne gîndim la beatitudinea nemeritată pe care o încercăm la finele anotimpului în postura parazitară de viespi pline de venin.


Completările au înecat viespea, după inspiraţia fiecăruia, în (Doru Emanuel) Miere pe masă, (Sorin Toma BOC) paharul cu vin -, (Mariko san) Corola de crin –, (Karla) Roua cerului.


Nu prea inspirate: (
aserb) bondar inamic, (Andrei S) brumărel este aici -, (Andrei S) brumărel sosit – care, centrate pe înec, ratează fericirea.



Haiku 20.5




Lîngă salcia
înflorind neştiută -
.......................



vineri, 27 februarie 2009

Haiku 20.4




arşiţă de mai -
..........................
la fereastra mea





miercuri, 25 februarie 2009

Versul original 19.1



Întregit cu ultimul vers, poemul este:


Oprită sania

la uşa crîşmei –

între timp s-a topit zăpada


Olimpia Brendea Deşliu (Stîlpi de felinar)


(Doina B) in zori tot acolo
(Doina B) deja e noroi
(Doina B) pân la topire
(Doina B) crâşmarul plecat

(Anonim) zapada scarţâind.

(tiktakro.) tristete in iarna.
(
Doru Emanuel) de veghe luna

(Mariko san) Rabdă calul, rabdă...
(Mariko san) Tablou de Hokusai

(Monica Trif) niciun copil

(Karla) sporturi de iarna !
(Karla) un toi pentru Mos Craciun
(Karla) o tuica fiarta
(Karla) bietul ANIMAL !
(Karla) se inmoaie...CRIVATU!
(Karla) zapada se topeste

(Sorin Toma BOC) mai ninge inca
(Sorin Toma BOC) urmele sterse

(aserb) cadouri multe

(Andrei S) mireasa aşteaptă


La cîteva din poemele săptămînii 19, mă bucur să adaug şi părerile Manuelei Miga. Iat-o pe cea referitoare la poemul de faţă:


<<Un senryu care ar arăta mai bine aşa:


la uşa crâşmei

sania –

între timp zăpada s-a topit


E mai „haiku” sa nu precizăm staţionarea săniei (inversiunea „oprită sania” e mai degrabă din pământul liricii occidentale), să lăsam să se subînţeleagă (aici ne ajută „între timp”). Întâi plasăm locul acţiunii, apoi atragem atenţia asupra subiectului; un singur cuvânt are mai multă greutate şi contrastează fericit cu multitudinea silabelor si informaţiei din ultimul vers.>>


Evident că, fără s-o spună expres, poemul vorbeşte de năravul beţiei, dar ironia este surdinizată, vedem doar sania rămasă pe uscat (sau în noroi) şi ne gîndim la bieţii cai. Ultimul vers era destul de previzibil, să vedem cum s-au descurcat comentatorii.


În mod ciudat, unii s-au gîndit la (Karla) un toi pentru Mos Craciun, (aserb) cadouri multe.


Rezumîndu-se la tablou, alţii s-au descurajat: (tiktakro.) tristete in iarna., (Monica Trif) niciun copil sau, mai voioşi, au închipuit un popas între (Karla) sporturi de iarna ! Cîţiva au completat tabloul cu amănunte: (Anonim) zapada scarţâind., (Doru Emanuel) de veghe luna, (Doina B) crâşmarul plecat, (Karla) o tuica fiarta, (Karla) se inmoaie... CRIVATU!, (Sorin Toma BOC) mai ninge inca, iar alţii au luat grija cailor: (Mariko san) Rabdă calul, rabdă..., (Karla) bietul ANIMAL ! (aici, după majuscule, pare a fi şi o aluzie la stăpîn !).


Consecinţele, mai mult sau mai puţin aşteptate, după cum sîntem centraţi pe darul beţiei sau pe capriciile vremii, au fost remarcate de: (Doina B) in zori tot acolo, (Doina B) deja e noroi, (Doina B) pân la topire, (Karla) zapada se topeste, (Sorin Toma BOC) urmele sterse. Remarcabil prin introducerea unui alt motiv: (Andrei S) mireasa aşteaptă.


Neaşteptat prin discreţie: (Mariko san) Tablou de Hokusai.



Haiku 20.3





cireş înflorit -
.......................
în decembrie



marți, 24 februarie 2009

Versul original 18.7 Zarzări în floare



Primul vers al poemului este:


Zarzări în floare –

O bătrînă se roagă

În faţa icoanei.


Livia Ciupav (Printre anotimpuri)


(Anonim) E noapte

(Florinel) Pâlpâie lampa -
(Doina b) Spaţiul sacru-
(Doina b) Fără incălţări-
(Doina b) Miros de smirnă-
(Doina b) candela stinsă...
(Doina b) mamă fără fiu..

(Puiu) Ingenunchiata
(Puiu) In criza de timp
(Puiu) Uitata de toti
(Puiu) Amurg de iarna

(Sorin Toma BOC) ploi nesfarsite -
(
Doru Emanuel) licăr în noapte
(
Monica Trif) razboi in Gaza-
(Mariko san) Namu Amida...

(Andrei S) Coroană de spini -

Există un puternic contrast între primul vers şi următoarele două. Veşnica reîntoarcere a primăverii cu pomii în floare şi retragerea şi reculegerea bătrînei în faţa icoanei. Izbucnirea impetuoasă a naturii şi concentrarea în faţa imaginii de dincolo de lume a sacrului.


Cele mai multe comentarii nu au contrapus însă o altă imagine rugăciunii bătrînei în spaţiul sacru, cum consemnează evident prea abstract Doina, ci s-au rezumat la a preciza cadrul cu diverse detalii de timp, atmosferă, atitudine: (Anonim) E noapte, (Doina b) Fără incălţări-, (Doina b) Miros de smirnă-, (Doina b) candela stinsă..., (Doina b) mamă fără fiu.., (Puiu) Ingenunchiata, (Puiu) In criza de timp, (Puiu) Uitata de toti, (Puiu) Amurg de iarna, (Sorin Toma BOC) ploi nesfarsite -, (Monica Trif) razboi in Gaza-, (Mariko san) Namu Amida... (incantaţie budistă), (Andrei S) Coroană de spini -, unele dintre ele subliniind gestul pios. Mai discrete, subliniind prin imagine umilitatea gestului de a te ruga: (Florinel) Pâlpâie lampa -, (Doru Emanuel) licăr în noapte.


Revenind la original, nimic din construcţia poemului nu ne împiedică să omologăm icoana cu zarzării în floare. Poate că bătrîna stă pe scăunelul ei vechi la soare, cu mîinile muncite în poală şi se încredinţează florilori albe în care sacrul este la fel de prezent ca într-o veche icoană. Poate că zarzări în floare notează doar o epifanie.




Haiku 20.2




şiţa de casă
pusă demult de tata -
................



luni, 23 februarie 2009

Versul original 18.6 Porumbiţa-şi face cuib



Întreg poemul este:


Copacii tăiaţi –

Porumbiţa-şi face cuib

În fereastra mea.


Livia Ciupav (Printre anotimpuri)


(Puiu) acum bate soarele
(Puiu) N-or sa mai doarma umbre
(Puiu) Cum mai creste durerea
(Puiu) Doar absente deplanse

(Karla) luna-si trimite raze
(Karla) soarele se priveste
(Karla) crengile lor nu mai bat
(Karla) berzele nu-si mai fac cuiburi
(Karla) porumbelu-si face cuib
(Doina B) acum tot orizontul
(Doina B) nu se mai aştern umbre
(Doina B) nu îmi bate nici un ram
(Doina B) veni-vor alte păsări
(
Doru Emanuel) stele de gheaţă-nfloresc
(Mariko san) Nu mai cântă păsărele
(Mariko san) Cine mai îngînă cânt

(Sorin Toma BOC) doar tacerea mai bate

(Andrei S) morminte răsărite

Poemul e centrat pe întristarea şi compasiunea faţă de fiinţele dispărute sau aflate la strîmtoare. Sobrietatea evocării copacilor doborîţi este compensată de solidaritatea cu porumbiţa care şi-a regăsit totuşi un loc de cuib. Participarea autoarei la ceea ce se întîmplă în mod firesc este una surdinizată, fără niciun fel de efuziuni declarative. Un singur cuvînt divulgă discret această grijă tandră – (fereastra) mea. Dar, la figurat, se poate subînţelege că sufletul uman este doar o deschidere în care multe lucruri în restrişte îşi fac cuib.


Faţă de înţelegerea de mai sus, completările care surprind doar consecinţe banale, fără ecouri de adîncime sufletească, îşi dovedesc facilitatea (parcă meschin compensatorie): (Puiu) acum bate soarele, (Karla) soarele se priveste, (Doina B) acum tot orizontul, la fel ca lamentaţia declarativă, nemediată prin imagine: (Puiu) Cum mai creste durerea, (Puiu) Doar absente deplanse, (Karla) crengile lor nu mai bat, (Karla) berzele nu-si mai fac cuiburi, (Mariko san), Nu mai cântă păsărele, (Doina B) nu îmi bate nici un ram, (Doina B) veni-vor alte păsări, (Mariko san) Cine mai îngînă cânt.


Cîteva completări notează urmări mai delicate în care se simte compasiunea surdinizată pentru lucruri aproape impalpabile: (Puiu) N-or sa mai doarma umbre, (Karla) luna-si trimite raze, (Doina B) nu se mai aştern umbre, (Sorin Toma BOC) doar tacerea mai bate.


Alte două completări marchează prin imagine consecinţe care subliniază, prin uimitoare coincidenţe, gravitatea adevărului nespus: (Doru Emanuel) stele de gheaţă-nfloresc, (Andrei S) morminte răsărite.


Karla, cu puţină stîngăcie, nimereşte peste soluţia originală: porumbelu-si face cuib, spun stîngăcie pentru că, evident, porumbiţa avea alte valenţe emoţionale.



Haiku 20.1




.................
doar sufletele noastre
simt primăvara



duminică, 22 februarie 2009

Haiku 19.7




noapte de april -
luna primind lumină
.................




sâmbătă, 21 februarie 2009

Versul original 18.5 evantai uzat



Ultimul vers este:


Sub cerul cenuşiu

un corb cu aripi rupte –

evantai uzat


Ioana Cristina Pop (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Anonim) traieste singuratatea suferintei

(Puiu) Incolo nimeni
(Puiu) picaj iminent
(Puiu) l-am uitat pe Poe
(Puiu) Poe "Nevermore"
(Doina B) zborul întrerupt
(Doina B) pene de motor!
(Doina B) alţii dau ocol
(Doina B) nu-i mai folosesc!
(
Mihnea Simandan) Ikaros cazând
(Karla) restu-i uitare
(Karla) cortegi funebru
(Karla) infiorator!

(Sorin Toma BOC) condei părăsit

(Doru Emanuel) evantai stricat

(Mariko) Suflet doritor de moarte


Într-un anume fel, cea de a doua imagine pare a fi doar o comparaţie, făcută însă în stilul haiku, fără a folosi vreun adverb care să o marcheze formal. Nu ni se spune că aşa e, ni se pun în faţă cele două imagini şi noi trebuie să stabilim legătura dintre ele. Este modul discret de a da doar de înţeles. Şi aripile rupte, şi evantaiul uzat fîlfîie fără niciun randament, zadarnic. Cerul cenuşiu este este decorul emblematic al acestor existenţe vlăguite.


A trage concluzii retorice: (Mariko) Suflet doritor de moarte, a sublinia conceptual, ironic sau întristat: (Puiu) picaj iminent, (Doina B) zborul întrerupt, (Doina B) pene de motor!, (Doina B) nu-i mai folosesc!, (Karla) restu-i uitare (Karla) infiorator! înseamnă a uita care-i spiritul discret şi mediat prin imagine al haiku-ului.


Nici completările de un firesc lipsit de vibraţie: (Doina B) alţii dau ocol, (Puiu) Incolo nimeni, nici aluziile livreşti fără ecou: (Puiu) l-am uitat pe Poe, (Puiu) Poe "Nevermore" nu aduc acel plus de informaţie semnificativă pentru un haiku. Sînt doar glosări care încarcă fără rost ceea ce s-a spus în primele versuri.


În schimb, (Mihnea Simandan) Ikaros căzând este acelaşi gen de comparaţie nerostită dar grăitoare, (Karla) cortegiu funebru face aluzie la o altă imagine terestră care acompaniază pe aceea din înalt, (Sorin Toma BOC) condei părăsit este consemnarea unei reacţii descurajate la cele întîmplate pe cer, (Doru Emanuel) evantai stricat este o replică a originalului.



Haiku 19.6




prunii în floare -
............................
priveşte-n pămînt



vineri, 20 februarie 2009

Versul original 18.4 Iedera rezemată



Cu versul din mijloc poemul este:


Zidul prăbuşit.

Iedera rezemată

de propria umbră


Ana Marinoiu (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Sorin Toma BOC) castanul se reazemă
(Puiu) un caine se sperie
(Puiu) a reusit sa scape

(Karla) sub povara anilor
(Karla) in oglinda lacului
(Doina B) ici ,colo se sprijină
(Doina B) speriat,de bună seamă,
(Doina B) trecător speriat ,
(Doina B) plopul rămas tremură,

(Mariko san) Hameiul se sprijină
(Mariko san) Îl chinuieste dorul

Ideea reazemului de inconsistenţa umbrei apare în cîteva completări: (Sorin Toma BOC) castanul se reazemă, (Doina B) ici, colo se sprijină, (Mariko san) Hameiul se sprijină. Ea se susţine doar pentru hamei, plantă volubilă ca şi iedera din versul original, dar nu şi pentru castan.


Mi se pare că originalul insistă pe sensul figurat şi ironic al formulării. Odată prăbuşit zidul, reazemul iederii nu mai există decît ca o umbră de nostalgie, iedera este şi ea prăbuşită peste propria-i umbră. Chiar cuvîntul rezemată are un sens uşor peiorativ de proptire precară şi efemeră. Prin uşoara ironie este accentuată senzaţia de wabi-sabi a privitorului.


Cîteva completări au mers pe ideea fricii excesive legată idiomatic de umbră: (Puiu) un caine se sperie, (Doina B) speriat,de bună seamă, (Doina B) trecător speriat, (Doina B) plopul rămas tremură, pierzînd astfel legătura posibilă cu zidul prăbuşit, doar dacă n-au interpretat cumva prăbuşirea ca una întîmplată chiar atunci, instantaneu. Dar în acest caz, sperietura avea, evident, un motiv mult mai temeinic.


Alte completări au ignorat punctul existent după primul vers care marca o discontinuitate (poate chiar kireji) şi au continuat nonşalant vorbirea despre zid: (Puiu) a reusit sa scape, (Karla) sub povara anilor, (Karla) in oglinda lacului (aici apare şi o oarecare incoerenţă, s-ar părea că umbra e agentul prăbuşirii zidului). Un pic mai subtilă remarca: (Mariko san) Îl chinuieste dorul, personifică totuşi excesiv.




Haiku 19.5




Mesaj pe robot -
..................................
şi-apoi tăcere




joi, 19 februarie 2009

Versul original 18.3 Cum se va-nnopta?



Poemul cu ultimul vers este:


E-atîta soare

în cîmpia de grîu!

Cum se va-nnopta?


Pop Domenica (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Doina B) şi-n pâinea din vatră...coaja pâinii
(Doina B) şi-n macii roşii....
(Doina B) tril de ciocârlie...
(Doina B) vin secerătorii...
(Sorin Toma BOC) zi fără sfârşit

(Doru Emanuel) Norii-s în suflet
(
Doru Emanuel) Tristeţea-i în noi

(Doru Emanuel) Suflet în ceaţă
(
Doru Emanuel) noaptea-n ochii mei
(
Doru Emanuel) norii-s în suflet
(
Doru Emanuel) tristeţi ne-nsoţesc

(Mariko san) Ard macii de jar.
(Mariko san) În ol cicoare.


O să încep cu “de” asupra căruia s-au emis păreri diferite. Dăscăleala academico-şcolărească nu se poate extinde şi asupra limbajului poetic şi colocvial (care are şi el “poezia” lui). Şi învăţătoarele şi academicienii pot suferi însă de cecitate lirică. Prepoziţia “de” are mult mai multe înţelesuri şi funcţii decît acela de a spune ce conţine ceva – un pahar de apă (Acest uz este înregistrat ca legitim de DEX, evident lucrare academică - 3. Atributul arată conţinutul: Care conţine, cu. Un pahar de apă.) “De” poate spune şi pentru ce folosim un lucru: pahar de bere, de apă, de ceai (cu înţelsul “pentru”), la fel cum poate spune din ce material/materie e făcut un lucru: haină de blană, pantofi de piele. Autoarea noastră exclamă: E-atîta soare / în cîmpia de grîu! şi vrea să ne facă părtaşi la trăirea ei: cîmpia nu este în niciun fel un recipient cu grîu, ci substanţa, esenţa, natura ei este grîul. Înlocuirea şcolărească a lui „de” cu „cu” se numeşte hipercorecţie, cuvînt pe care nu-l găsiţi în DEX-ul online. În cel pe hîrtie, există cu sensul: eroarea de a aplica prin analogie reguli valabile pentru alte situaţii; greşeală izvorîtă din teama de a nu greşi. Ca atunci cînd învăţătoarea, pentru a-i determina pe copii să nu greşească ortografia unor cuvinte, pronunţă: este, eu, el etc. (în loc de ieste, ieu, iel). Cine are răbdare poate citi şi: Cazu’ Leanca, o aplicaţie pe tema hipercorecţiei.


Revenind, poemul e compus din două exclamaţii, a doua mascată sub forma unei întrebări retorice: evident că nici grîul nu mai este grîu, ci s-a produs o transsubstanţiere, cîmpia e de soare. Acest miracol coloristic o face pe autoare să se oprească la nivelul unei uimiri contemplative care opreşte clipa-n loc, oricît s-ar roti pămîntul, soarele rămîne difuz în cîmpia de grîu.


Continuări fără nerv şi noutate semnificativă: (Doina B) şi-n pâinea din vatră...coaja pâinii, (Doina B) şi-n macii roşii..., (Doina B) vin secerătorii...

Completări care schimbă tonul creînd o diferenţă: (Doina B) tril de ciocârlie..., (Sorin Toma BOC) zi fără sfârşit, (Mariko san) Ard macii de jar, (Mariko san) În ol cicoare.


Completări deprimate care nu se lasă convinse de pilda cîmpiei: (Doru Emanuel) Norii-s în suflet, (Doru Emanuel) Tristeţea-i în noi, (Doru Emanuel) Suflet în ceaţă, (Doru Emanuel) noaptea-n ochii mei, (Doru Emanuel) norii-s în suflet, (Doru Emanuel) tristeţi ne-nsoţesc.




Haiku 19.4




....................
în pantof încă-o baltă
de primăvară




miercuri, 18 februarie 2009

Versul original 18.2 Cu pietricele-n pantofi



Primul vers, într-adevăr neaşteptat:


Cu pietricele-n pantofi

scap de singurătatea

drumului


Ana-Olimpia Sima (Fl. Grigoriu – Autoare de haiku din România)


(Puiu) Imi chem prietenii
(Puiu) A rasarit luna
(Puiu) Ajuns la capat

(Florinel) O gărgăriță -

(Sorin Toma BOC) primul fulg de nea -

(Anonim) Marea iubire-
(Anonim) Se duc zilele-
(Anonim) Cu damigeana
(Anonim) Cu soacra-mea-
(Mariko san) Indragostita -

(Doina B) Urmându-mă umbra-
(Doina B) gânduri,gânduri,gânduri
(Doina B) Grija de mâine...
(Doina B) flutur pe umăr ...

(Karlr) Prietenul meu-
(
Doru Emanuel) răsare luna
(
Doru Emanuel) cântec de greier

Primul vers aminteşte de un poem asemănător ca intenţie (al lui Bashō sau Issa). Acolo era vorba de ţînţarii din colibă, aici de pietricelele din pantofi. În ambele cazuri, intruşii, ce provoacă în mod firesc doar inconfort, sînt recuperaţi şi convertiţi în însoţitori care te ajută miraculos să scapi de singurătatea drumului sau a nopţii. Este în această generozitate a adoptării acestor existenţe umile o probă de gîndire şi simţire zen. Dar aceasta nu e prea departe de basmele în care fata harnică grijeşte cuptorul dărîmat şi mărul plin de omizi... Cînd un poem este bun, înseamnă că autorul a încălcat cu talent regulile, a profitat de existenţa lor doar pentru a demonstra în ce mod suprafiresc creaţia adevărată îşi manifestă libertatea. Nu-i aici nici kireji, nici 5-7-5, e doar o propoziţie umilă şi neglijentă, dar plină de har. Un aforism totuşi, dar al unei gîndiri concrete care pregetă să generalizeze.


Să vedem cum au procedat cei care au căutat primul vers. În primă instanţă au deşertat sacul locurilor comune, banalităţii şi evidenţelor: (Puiu) Imi chem prietenii, (Puiu) Ajuns la capat, (Anonim) Marea iubire-, (Anonim) Cu damigeana, (Anonim) Cu soacra-mea-, (Mariko san) Indragostita -, (Doina B) Urmându-mă umbra-, (Doina B) gânduri, gânduri, gânduri, (Doina B) Grija de mâine..., (Karlr) Prietenul meu-.


Doar cîteva completări găsesc întoţitori pe măsura unei singurătăţi decente care să respecte valoarea wabi-sabi: (Puiu) A rasarit luna, (Florinel) O gărgăriță -, (Sorin Toma BOC) primul fulg de nea -, (Doina B) flutur pe umăr ..., (Doru Emanuel) răsare luna, (Doru Emanuel) cântec de greier.


Categoria se „schimbă-n neînţelesuri şi mai mari”: (Anonim) Se duc zilele-.