duminică, 31 mai 2009

Haiku 29.7




.......................
bătrînul măturător
o netezeşte



Versul original 28.7 fără martori



Ultimul vers este:


Apus de lună –

pentru a cîta oară

fără martori


Vasile Moldovan (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) iar noapte alba
(delcrimar) strigă cocoşul

(elena) navodul, tot gol
(doina b) un moment ratat?
(doina b) trec nepăsător?
(doina b) o izbesc valuri?
(Anonim) se crapa ziua !?
(Anonim) renaste ziua.
(Isidora) visul păleşte?
(Isidora) rănită de zori?

(Karla) fara spectatori
(
Nelu Gârda) îmi iau bun rămas?
(Rinaldo) uşa închisă?
(Ioana Dinescu) sting lampa oftând
(Ioana Dinescu) te-ntorci pe trei cărări
(Ioana Dinescu) imi iau adio
(Ioana Dinescu) simt timpul oprit
(
teo) singuratate
(
teo) lumina lumii
(
teo) armonia lumii
(
teo) in vela noastra
(
teo) singuri pe cale
(Mariko) fără să-l vedem

(aserb) pe malul mării.
(
aserb) trag obloanele
(Scoartza) m-ai picurat

(Alina Muntiu) sa privesc viata?


Sentimentul singurătăţii, al pustietăţii şi izolării nu este neapărat unul lacrimogen şi dezolant. Haiku-ul cultivă starea de wabi-sabi ca pe un fel de asumare austeră a precarităţii. Autorul unui haiku simte mai curînd decît amărăciunea o anume solidaritate şi compasiune faţă de lucrurile neglijate, nebăgate în seamă, uitate. Nu trebuie să vedem neapărat în constatarea de mai sus o acuză morală la adresa celor ce nu contemplă destul de des un apus de lună, cît înţelegerea şi compătimirea lucrurilor însingurate al căror destin este atît de asemănător cu al nostru.


În ton cu cele de mai sus, remarcînd neglijenţa compromiţătoare a omului sau soarta nefastă a lunii: (doina b) un moment ratat?, (doina b) trec nepăsător?, (doina b) o izbesc valuri?, (Karla) fara spectatori, (Isidora) visul păleşte?, (Isidora) rănită de zori?, (Mariko) fără să-l vedem.


În contrast cu atitudinea de mai sus, cîteva completări exaltă tocmai faptul că cel care contemplă luna nu se mai poate dezlipi de ea o noapte întreagă: (Sorin Toma BOC) iar noapte alba, (delcrimar) strigă cocoşul (poate şi cu o aluzie la fapta trădării), (Anonim) se crapa ziua !?, (Ioana Dinescu) sting lampa oftând, (Nelu Gârda) îmi iau bun rămas?, (Ioana Dinescu) imi iau adio (ultimele poate şi cu o aluzie erotică), (Ioana Dinescu) simt timpul oprit., (aserb) pe malul mării., (teo) singuratate.


O completare mai aparte se centrează pe efortul nerăsplătit al pescarului care a muncit din zori pînă-n noapte: (
elena) navodul, tot gol.


Continuări fără relief şi vibraţie: (Anonim) renaste ziua., (
aserb) trag obloanele sau urmărind soarta celui cu darul beţiei: (Ioana Dinescu) te-ntorci pe trei cărări, (Rinaldo) uşa închisă? (penalizat de consoartă).


Exclamaţii lirice neagreate în haiku: (teo) lumina lumii, (teo) armonia lumii, (teo) in vela noastra, (teo) singuri pe cale.


Fără legătură decelabilă cu restul: (Scoartza) m-ai picurat, (
Alina Muntiu) sa privesc viata?



sâmbătă, 30 mai 2009

Haiku 29.6




lună plină -
............................
doar umbra şcolii



Versul original 28.6 uitat un cîntar



Poemul complet este:


Octombrie blînd –

în livada culeasă

uitat un cîntar


Manuela Miga (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma BOC) un mar salbatic

(doina b) lădiţe goale
(doina b) pe ram câte-un fruct...
(doina b) nostalgiile...

(Anonim) un mar inflorit

(Anonim) vantul inspectand.
(Anonim) ciori inspectand.

(Karla) un cos rupt uitat

(delcrimar) tril de piţigoi

(Ioana Dinescu) un mugur pe ram
(Ioana Dinescu) pomii obosi
ți
(Ioana Dinescu) cade câte-o frunză
(Ioana Dinescu) intră tăcerea

(aserb) plâng păsările.
(
aserb) picură ploaia.

(Mariko san) uitată-i scara
(Mariko san) obroc părăsit


Octombrie blînd marchează un sfîrşit domol, un semianotimp de cruţare, de tihnă şi împăcare. Toamna mai oferă cîteva zile de păsuire, un răstimp de graţie înainte de a-şi manifesta vitregia. Livada culeasă fiind, nimic nu ne mai împiedică să savurăm clipele senine şi lipsite de griji. După iureşul culesului, cîntarul zace părăsit în livadă. Dar nu acesta este înţelesul cel mai vibrant al lui uitat, De fapt, la figurat, cîntarul este uitat pentru că, în atmosfera de tihnă şi împăcare a lui octombrie, nu-şi mai are rostul, a devenit doar un obiect muzeal, decorativ. Cine şi de ce să mai cîntărească, să mai judece, să mai preţuiască? E vremea contemplării fără rezerve şi fără vreo discriminare. Cu un mic efort, putem considera poemul în întregul lui ca un apolog, ca pe o pildă adresată celor ajunşi în toamna vieţii: aţi cules livada, abandonaţi cîntarul!


O mare parte din completări adaugă doar elemente fireşti şi comune, a căror prezenţă în livadă, chiar cu un anume contrast, n-are zvîc: (Sorin Toma BOC) un mar salbatic, (doina b) lădiţe goale, (doina b) pe ram câte-un fruct..., (doina b) nostalgiile... (declarativ şi abstract), (Karla) un cos rupt uitat, (delcrimar) tril de piţigoi, (Ioana Dinescu) pomii obosiți, (Ioana Dinescu) cade câte-o frunză, (Ioana Dinescu) intră tăcerea (o personificare inutilă), (aserb) plâng păsările. (dulceagă), (aserb) picură ploaia., (Mariko san) uitată-i scara. În aceeaşi notă, dar cu o exprimare mai stîngace, evident forţată: (Anonim) vantul inspectand., (Anonim) ciori inspectand. (ciorile trebuiau articulate ca şi vîntul, iar inspectînd nu merge cu în livada..., e inspectată chiar livada).


Două completări merg pe linia unui contratimp sezonal, în ciuda lunii de toamnă: (Ioana Dinescu) un mugur pe ram, (Anonim) un mar inflorit. Octombrie oferă surprize nebănuite.


(Mariko san) obroc părăsit găseşte un echivalent al originalului, ob(o)rocul fiind un coş împletit din nuiele sau coajă de tei care serveşte şi el ca măsură.



vineri, 29 mai 2009

Haiku 29.5




Primul vînt rece -
îmi bate la fereastră
..................



Versul original 28.5 ciulinii aşteptînd



Cu versul din mijloc la locul lui, poemul sună aşa:


Casă părăsită –

ciulinii aşteptînd

încă la uşă


Adrian Merlea (Stîlpi de felinar)


(livia ciupav) piciorul de lemn
(Anonim) clopotelul ruginit

(Ioana Dinescu) doar câinele așteaptă
(Ioana Dinescu) un leandru înflore
ște
(Ioana Dinescu) doar vântul curios bate

(Sorin Toma BOC) crinii te intampina
(doina b) câinele stâpânului
(doina b) imaginea bunicii..
(doina b) papucii bunicului..

(Anonim) Baba Cloanta asteapta

(Karla) un caine care latra
(
elena) presul de rafie
(
delcrimar) doar amintirile sunt

(Mariko san) clanţa străluceşte

Poemul consemnează o invazie şi iminenţa unei ameninţări. Casa nu mai e locuită şi ciulinii au năpădit grădina neîngrijită – asta e deja o certitudine. Natura îşi reintră în drepturi şi ciulinii sînt la pîndă... e suficient ca uşa să cedeze şi vor lua în stăpînire şi interiorul. Sîntem într-un moment de şovăială, de amînare, de păsuire, dar asediul continuă.


Cîteva completări au luat în consideraţie o părăsire temporară şi au consemnat dovezi ale recentei plecări şi ale reîntoarcerii prezumate (sau doar sperate): (Ioana Dinescu) un leandru înflorește, (Sorin Toma BOC) crinii te intampina, (doina b) câinele stâpânului, (Karla) un caine care latra, (elena) presul de rafie, (Mariko san) clanţa străluceşte.


Altele au căutat şi au găsit, în spiritul wab-sabi al unui haiku autentic, semnele abandonării definitive: (livia ciupav) piciorul de lemn (bănuiesc că e vorba de ceva cu care se proptea uşa pe dinăuntru), (Anonim) clopotelul ruginit, (Ioana Dinescu) doar câinele (credincios şi rămas fără stăpîn) a
șteaptă, (Ioana Dinescu) doar vântul curios bate, (doina b) imaginea bunicii..., (doina b) papucii bunicului..., (delcrimar) doar amintirile sunt.


O menţiune pentru evocarea atmosferei basmului şi a copilăriei: (Anonim) Baba Cloanta asteapta.





joi, 28 mai 2009

Haiku 29.4




Pe faleză
........................
briza de seară



Versul original 28.4 haine mai groase



Întregul poem este:


Brumele din zori –

sperietoarea-aşteaptă

haine mai groase


Ioan Marinescu-Puiu (Stîlpi de felinar)


(livia ciupav) cardul de cocori

(livia ciupav) macar un om

(delcrimar) recolta toamnei
(
delcrimar) floarea soarelui...

(Sorin Toma BOC) concediul la schi

(Ana Bezem) să se usuce

(Karla) haina zapezii

(Anonim) raza soarelui

(Ioana Dinescu) renta viajera
(Ioana Dinescu) ultimii dusmani
(Ioana Dinescu) doliul ciorilor

(Anonim) o tuica fiarta
(Anonim) pomana porcului

(doina b) câteva raze
(doina b) incă, soarele....
(doina b) alte veşminte...

(Mariko san) un fes de lână

(Eugen) venirea iernii


Destinul sperietorii este perpetua aşteptare. Mută şi resemnată, pe orice vreme, ea stă neclintită în mijlocul cîmpului, dar de data asta privitorului i se face milă de îmbrăcămintea ei sărăcăcioasă în prag de iarnă. Parcă ar trebui să i se aloce o subvenţie pentru ţinută de sezon.


Cîteva completări îngrijorate au sesizat că echipamentul de iarnă i-ar fi musai necesar sperietoarei: (doina b) alte veşminte..., (Mariko san) un fes de lână, altele s-au mulţumit cu ce i-ar putea oferi doar vremea puţin mai bună: (Ana Bezem) să se usuce, (Anonim) raza soarelui, (doina b) câteva raze, (doina b) incă, soarele...


Mai realiste şi mai resemnate, vreo cîteva au remarcat că n-ar mai fi nimic bun de aşteptat: (Ioana Dinescu) ultimii dusmani, (Ioana Dinescu) doliul ciorilor, că doar (Eugen) venirea iernii mai poate aduce (Karla) haina zapezii.


Unele însă au mers pe ideea binemeritatelor compensaţii de sezon: (delcrimar) recolta toamnei, (Sorin Toma BOC) concediul la schi, (Ioana Dinescu) renta viajera, (Anonim) o tuica fiarta, (Anonim) pomana porcului.


În fine, aşteptarea a fost împinsă către primăvară: (
livia ciupav) cardul de cocori, către o ipotetică întîlnire erotică: (delcrimar) floarea soarelui... sau, cu ironie la adresa personajului pe care-l reprezintă laolaltă cu cei mai mulţi semeni umani, către un posibil miracol: (livia ciupav) macar un om.



Haiku 29.3




......................
o castană cade
stricînd ritmul



Versul original 28.3 un ceainic uitat



Tot poemul sună aşa:


Ceaţa zorilor –

pe-un scaun de nuiele

un ceainic uitat


Ioan Marinescu-Puiu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) frunze umede

(delcrimar) lacrimi spre pământ

(Anonim) catifelata

(Doina) ziarul de ieri
(
Doina) vechea perină...
(
Doina) împletind vise...
(
livia ciupav) cateva frunze
(
livia ciupav) paianjenul mort
(
livia ciupav) uitat-o carte
(
livia ciupav) doua randunici

(Karla) o scrumira

(Anonim) un găinaţ

(Sorin Toma BOC) melc nedumerit

(Ioana Dinescu) papusa uitata
(Ioana Dinescu) toamna asteapta
(Ioana Dinescu) doar bastonul lui
(Ioana Dinescu) surprins, un strigoi

(elena) oala cu terci

(Mariko san) ceaşcă uitată


În zori ies încet din ceaţă rămăşiţele zilei de ieri. După scaunul de nuiele, pare să fie vorba de curtea unei case sau poate de un chioşc în care ai casei şi-au petrecut orele serii. Aşa, însingurate, obiectele capătă altă personalitate şi compun o atmosferă de dimineaţă liniştită, ferită de zarva celor care încă dorm. Deşi între ele se poartă un dialog mut.


Completările au aşezat pe scaun obiecte de uz uman uitate, abandonate sau puse acolo cu vreun rost pasager: (Doina) ziarul de ieri, (Doina) vechea perină..., (livia ciupav) uitat-o carte, (Karla) o scrumieră, (Ioana Dinescu) papusa uitata, (Ioana Dinescu) doar bastonul lui, (elena) oala cu terci, (Mariko san) ceaşcă uitată, fiecare evocînd o persoană şi o preocupare. Oala cu terci poate fi, spre exemplu, a unei gospodine care s-a sculat cu noaptea-n cap pentru a pregăti mîncarea pentru puii de curcă...


Alte completări au populat scaunul cu ceea ce spontan aşează anotimpul: (Anonim) frunze umede, (livia ciupav) cateva frunze, cu cîteva vieţuitoare în trecere: (Anonim) catifelata (pisica), (livia ciupav) doua randunici, (Sorin Toma BOC) melc nedumerit, care şi-au găsit obştescul sfîrşit: (livia ciupav) paianjenul mort, sau şi-au lăsat numai amprenta: (Anonim) un găinaţ.


Personificînd, Ioana a oferit scaunul anotimpului ce va să vină: (Ioana Dinescu) toamna asteapta, iar Doina s-a văzut o clipă, de-acum sau de-atunci, (
Doina) împletind vise...


Completarea cea mai evocativă este: (Ioana Dinescu) surprins, un strigoi, pe care, cu o silabă-n plus, aş vedea-o mai puţin strident aşa: suprinsă-o fantomă.


(delcrimar) lacrimi spre pământ – puţină incoerenţă între pe şi spre. Să fie vorba de rouă?




marți, 26 mai 2009

Haiku 29.2




Plouă îndesat -
doar cîinii fărăs stăpîn
.................



Versul original 28.2 cel mai frumos evantai



Poemul în întregime sună aşa:


Frunzele toamnei –

cel mai frumos evantai

în mîna morţii


Utta Siegrid König (Stîlpi de felinar)


(Sorin Toma) cohorte de fluturi cad

(Ioana Dinescu) testamentul pădurii
(Ioana Dinescu) năpârle
ște vegetalul
(Ioana Dinescu) paiete de aramă
(Ioana Dinescu) cad o
ștenii obosiți
(Ioana Dinescu) evantai dendrologic

(Eugen) sperante asternute

(Isidora) palide amintiri

anisoara un singur suspin

(Anonim) matura si farasul

(Anonim) rasplata aurita

(doina b) culori vii adunate...strivite
(doina b) compostul, faptă bună....
(doina b) tainele compostului..*
(
livia ciupav) de-acum toate incap
(
livia ciupav) pana la primavara

(Karla) penajul paunului

Pitorescul toamnei este remarcat şi amplificat în versul doi. Neutralitatea frunzelor tomnatice este dintr-o dată făcută mănunchi pliabil şi închipuită într-un gest delicat şi elegant de răcorire. Numai că, vraja se rupe cînd sesizăm cine manevrează evantaiul.


Mai prozaic şi mai tînguitor (fără vreun alt efect care să amorseze vreo surpriză): (Sorin Toma) cohorte de fluturi cad, (Ioana Dinescu) testamentul pădurii, (Ioana Dinescu) năpârlește vegetalul (prea general, abstract), (Ioana Dinescu) cad oștenii obosiți, (Isidora) palide amintiri, anisoara un singur suspin, (doina b) culori vii adunate...strivite, (livia ciupav) de-acum toate incap, (livia ciupav) pana la primavara.


Doar pitoresc gratuit: (Ioana Dinescu) paiete de aramă, (Eugen) sperante asternute, (Anonim) rasplata aurita, (Karla) penajul paunului.


Didactic şi tehnic (steril poetic): (Ioana Dinescu) evantai dendrologic, (doina b) compostul, faptă bună..., (doina b) tainele compostului...


Mai decis şi măcar detaşat ironic: (Anonim) matura si farasul.



Haiku 29.1




N-ai să ştii cine
.................................
semnez cu dinţii



luni, 25 mai 2009

Versul original 28.1 tabloul nunţii



Primul vers este:


tabloul nunţii –

în rama goală de lemn

cuib de păianjen


Clelia Ifrim (Stîlpi de felinar)


(Ioana Dinescu) greva stupului -
(Ioana Dinescu) fereastră oarbă -
(Ioana Dinescu) ghergheful bunicii -
(Ioana Dinescu) portretul păzit -
(Ioana Dinescu) pat cu baldachin -
(aserb) pe prispa casei

(Sorin Toma BOC) poza ei arsa -

(Eugen) portret in panza
(Eugen) autoportret
(Eugen) amintirea ta

(Anonim) orbita goala
(Ioana Dinescu) fără icoană -
anisoara albie de rîu.-

(Anonim) Eu in balansoar -

(Karla) Podul casei -

(Anonim) Gavanul orbit
(
livia ciupav) Sertar prafuit -

(Anonim) Sfantul in ceruri -

Este admirabilă contrapunerea şi substituţia. Tabloul nunţii, la ţară, este un lucru durabil şi aproape sacru. Cei doi soţi, ţepeni cum i-a aşezat fotograful, sînt întemeietorii unei dinastii şi figurile lor trebuie să rămînă acolo, pe perete, de-a lungul generaţiilor.


Aşa se cade. Şi totuşi... oamenii pleacă, satele sînt părăsite, vremea acestor fotografii fetiş ale ctitoritorilor de neam a cam apus. Se poartă fotografia digitală şi slide-show-ul.


În faţa ramei goale însă (nu contează de ce, poate casa a fost abandonată, poate totuşi cineva a luat dor poza, nu şi rama...) surpriza e maximă şi adevărul pe măsură: doar ţesătura păianjenului (aşa delicată şi fragilă) este durabilă sau, oricum, mai viabilă ca aşteptările hazardate ale omului.


Multe completări sînt infructuoase.


(Ioana Dinescu) fereastră oarbă – (cam metaforic, fereastră oarbă înseamnă altceva, fereastră falsă), (aserb) pe prispa casei, (Karla) Podul casei -, (livia ciupav) Sertar prafuit -, deşi au culoare rurală aduc detalii de localizare suplimentară fără nicio altă vibraţie.


Nu prea înţeleg: anisoara albie de rîu.-, (Anonim) orbita goala, (Anonim) Gavanul orbit – completări care, oricum, repetă ideea golului ramei.


Şi (Sorin Toma BOC) poza ei arsa –, (Ioana Dinescu) fără icoană - dau explicaţii inutile lipsei portretului (suprimînd ambiguitatea atît de necesară poemului) sau contrazic lipsa menţionată în continuare: (Ioana Dinescu) portretul păzit –, (Eugen) portret in panza (corect este pe), (Eugen) autoportret, (Eugen) amintirea ta, dacă nu cumva autorul identifică cele de mai sus chiar cu cuibul de păianjen.


Soluţii bune sînt: (Ioana Dinescu) greva stupului -, cu un pic de ironie şi interpretarea ramei într-un sens mai aparte, (Ioana Dinescu) ghergheful bunicii -, subliniind discret dispariţia bunicii, (Ioana Dinescu) pat cu baldachin -, marcînd mobila vetustă şi abandonată.


Anonimul (care nu vrea să se identifice încă) îşi păstrează umorul evadînd din ramă: (Anonim) Eu in balansoar – şi apoi (dacă o fi acelaşi) dă o soluţie de excepţie: (Anonim) Sfantul in ceruri -, separînd cu rigoare lucrurile.