luni, 30 noiembrie 2009

Haiku 48.2




Peron de gară -
bătrînul încearcă
....................



Versul original 47.2 Nopti de arşiţă



Primul vers este:


Nopti de arşiţă –
tot mai puţin univers
oglindit în iaz


Eduard Ţară – (RK iulie 2008)


(Doina) arşiţa verii-nopţii
(
Doina) cai la adăpat....
(
Doina) vară fără ploi....
(
Doina) însetată glia...

(Karla) pamantul crapat
(Karla) noaptea se stinge
(Karla) ultimul weekend

(Mariko-san) Cerul greu de nori-

(Ioana Dinescu) canicula -
(Ioana Dinescu) gunoi peste tot -
(Ioana Dinescu) defrisare -
(Ioana Dinescu) apus de soare -

(Anonim) Fantani secate

(Manuela D.) storuri de nuferi -

(Manuela D.) barci de agrement

(Radu Ignatescu) norii s-aduna -
(Radu Ignatescu) rasar zorile -

(Anonim) Innegurare-

Haiku-ul observă de multe ori lucrurile mai puţin învederate, cu o pondere aparent mai scăzută în economia lumii, mai delicate şi mai neînsemnate, cum ar fi umbrele, licăririle, oglindirile... În cazul de faţă, existau o grămadă de alte consecinţe ale secetei, unele îngrijorătoare, altele neplăcute, multe sărind de-a dreptul în ochi. Autorul a ales-o pe una care nu preocupă nicidecum pe toată lumea: se restrîng suprafeţele de oglindire. Este un lucru marginal şi totuşi el împuţinează o facilitate de o absolută şi nediscriminatorie generozitate: reflectarea. Şi afectează astfel întreg universul.


Ne putem lesne gîndi dacă nu cumva şi capacitatea şi amplitudinea de a reflecta a sufletelor noastre uscate şi secătuite nu trece cumva printr-un anotimp nefast, bîntuit de febra nesănătoasă a consumismului.


Cauza a fost notată cu promptitudine de: (Doina) arşiţa verii-nopţii, (Doina) vară fără ploi..., (Doina) însetată glia..., (Karla) pamantul crapat, (Ioana Dinescu) canicula –, (Anonim) Fantani secate.


Deviată spre manifest ecologist de: (Ioana Dinescu) gunoi peste tot -, (Ioana Dinescu) defrisare -.


Rezumată la momentele zilei sau la evenimente meteo: (Karla) noaptea se stinge (cum?), (Mariko-san) Cerul greu de nori-, (Ioana Dinescu) apus de soare -, (Radu Ignatescu) norii s-aduna -, (Radu Ignatescu) rasar zorile – (nu-i cumva invers?), (Anonim) Innegurare -.


Presupun că au fost gîndite aşa: (Doina) cai la adăpat... (prin tulburarea apei!), (Karla) ultimul weekend (n-am destulă imaginaţie), (Manuela D.) storuri de nuferi -, (Manuela D.) barci de agrement (ultimele două baraje şi paravane).







duminică, 29 noiembrie 2009

Haiku 48.1




Casă de vînzare -
................................
ca niciodată



Versul original 47.1



Poemul complet este:


Luna priveşte –

căprioara soarbe
stele din izvor

Adina Enăchescu – (RK iulie 2008)


(Doina) drumeţul insetat bea
(
Doina) caii la adăpat cu....
(
Doina) in ulceaua feciorei...

(Karla) inaltul adanc plin cu
(Karla) gand adapandu-se cu
(Karla) locul intalnirii reci
(Karla) bolta cerului plina cu

(Mariko-san) în fanta dintre sălcii

(ManuelaD.) apa ne-nceputa cu

(Radu Ignatescu) la oglinda ei printre

(Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb
(Ioana Dinescu) licurici la-ntrecere cu


Dacă luna-n persoană priveşte căprioara însetată, pare firesc ca din izvor să se reverse stelele. Un poem corect, onest, aflat pe marginea periculoasă a clişeului – preferinţa devenită comună pentru umbra sau oglindirea lucrurilor. A sorbi cerul din apă nu este străin nici poeziei de factură occidentală:


“De sete ars, cum tremură în totul
ajuns la iezer - cerbul ! Dar abia
atinge apa mulcomă cu botul.

Din luciul albăstriu, precum e fierul,
sorbind, cu grije-alege, parc-ar vrea
să bea uşor, din apă, numai cerul.”

(Cerbul – Lucian Blaga)


Adăpatul a fost tema predilectă a majorităţii completărilor: (Doina) drumeţul insetat bea, (Doina) caii la adăpat cu..., (Karla) gand adapandu-se cu, (Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb.


(Karla) a încercat cîteva acrobaţii oximoronice: inaltul adanc plin cu, (Karla) bolta cerului plina cu, dar s-a poticnit la (Karla) locul intalnirii reci (?), unde a pierdut legătura sintactică cu ultimul vers. (Mariko-san) a ales un termen mai curînd tehnic: în fanta dintre sălcii, nepotrivit cu izvorul şi sălciile.


A ignorat merituos ca intenţie kireji-ul deja dat: (Radu Ignatescu) la oglinda ei printre, deşi acolo e vorba de oglindirea/imaginea ei.


Bine găsite: (
Doina) in ulceaua fecioarei..., (ManuelaD.) apa ne-nceputa cu, făcînd aluzie la neprihănire.


Abătîndu-se de la adăpat, (Ioana Dinescu) găseşte o concurenţă demnă de luat în seamă stelelor din izvor: licurici la-ntrecere cu.






miercuri, 25 noiembrie 2009

odihnă



Aveţi o săptămînă de odihnă.

Dar puteţi spune ce aţi dori pe viitor.
Schimbări. Alt format.
Alţi moderatori
.





luni, 23 noiembrie 2009

Haiku 47.7




După concert
..........................
de pe maşină



Versul original 46.7 vecina are defect



Poemul complet este:


Nu mai sunt singur -
vecina are defect
televizorul


Dan Norea – (Concurs senryu iulie 2008)


(Sorin) tocmai ce am reparat

(Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca
(
Doina) vecina a venit cu
(
Doina) un şoarec roade de zor...
(
Doina) zilnic mă calcă pe nervi

(Mariko san) de la Altex vin cu

(Karla) mi-am umplut camera cu
(Karla) maraton: soacra-mea cu
(Karla) uite cine vine cu

(Mariko san) cumătra şi-a vîndut

Cum reuşeşte televizorul să te scape de singurătate? La propriu şi lăudîndu-i calităţile, cumpărîndu-l: (Mariko san) de la Altex vin cu, (Karla) mi-am umplut camera cu sau reparîndu-l: (Sorin) tocmai ce am reparat, deşi uneori singurătatea ar fi mai de dorit: (Manuela D.) ea vorbeste-ntocmai ca, (Doina) zilnic mă calcă pe nervi, (Karla) maraton: soacra-mea cu.


Dar, în felul ăsta, se mizează doar pe un clişeu, pe care originalul îl foloseşte doar ca pretext: vecina are defect... televizorul şi... apelează la mine. Speranţa ar fi ca ăsta să fie singurul ei defect.


Vecina, care mă scapă de lipsa televizorului: (Doina) vecina a venit cu, nu vrea cumva să se instaleze definitiv? (Karla) uite cine vine cu, (Mariko san) cumătra şi-a vîndut, nu cumva ţine să-şi facă doar intrarea la mine?


Cea mai bună completare pentru că sugerează simultan mai multe lucruri: (
Doina) un şoarec roade de zor... – că televizorul, care oricum era abandonat, defect sau doar obiect de muzeu, nu-i bun decît de ros şi doar şoarecele, binevenit, îl mai scapă pe autor de singurătate. Mai ales dacă e şi poet:


“Ah! de cite ori voit-am
Ca să spinzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului să pui;

Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.”



sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Haiku 47.6




....................
din ce în ce mai mari
urmele pisicii



Versul original 46.6 în scorbura teiului



Poemul în întregime este:


Zi-ntâi de şcoală –
în scorbura teiului
două ghiozdane


Dan Norea – (RK mai 2008)


(Mariko san) ascunse-n tomberon
(
Sorin) poarta de fotbal intre
(
Doina) in ţăruşii gardului
(
Doina) atârnate de un ram...
(
Doina) galant un bâieţel cu...

(Karla) doua mamici au flori si
(Karla) doua porti: din doua si
(Karla) hai, facem un fotbal la


Ghiozdanele astea împiedică libertatea de mişcare cu care s-au obişnuit copiii o vacanţă întreagă. Scorbura teiului e numai bună pentru a le abandona sau a le lăsa în siguranţă pentru o primă zi de chiul. Poate mai savuroasă chiar decît cele de vacanţă.


(Mariko san) găseşte ghiozdanelor altă ascunzătoare: ascunse-n tomberon, pentru (Doina) pot fi abandonatre oriunde, numai să nu te împiedici de ele: in ţăruşii gardului, (Doina) atârnate de un ram..., iar (Sorin) poarta de fotbal intre, (Karla) hai, facem un fotbal la şi (Karla) doua porti: din doua si le găsec însă şi o utilitate.


Mai aplecată spre emoţia festivist-convenţională completarea: (Karla) doua mamici au flori si şi spre una precoce erotică: (Doina) galant un bâieţel cu...




Haiku 47.5




Pe coama casei
...........................
la sfat de taină



Versul original 46.5 privind peste zid



Ultimul vers este:


O creangă de tei –
pentru întâia oară
privind peste zid

Eduard Ţară
– (RK mai 2008)


(cridiana) cuibul pupezei

(mvs) isi leapada frunzele

(Sorin) indragostit

(Mariko san) irupe în flori

(Doina) dincolo de gard
(
Doina) martorul tainei....
(
Doina) răspândind miros..

(Karla) vanduta pe cinci lei
(Karla) si-un "Pupaza Ion"
(Karla) imbobocita
(Karla) pupaza in tei

(Monica Trif) cade o floare

(Ioana Dinescu) se preface-n ceai
(Ioana Dinescu) parfumata-n lume
(Ioana Dinescu) flori si-admiratori


Subiectul este teiul crescut între ziduri. Privirea peste zid este şi dovada unei staturi care a depăşit stadiul de puiet, dar parcă şi una a jindului către spaţiul liber care i-a fost atîta vreme prohibit. De remarcat felul reţinut în care autorul îşi mărturiseşte bucuria (şi indirect compasiunea) pentru teiul în creştere, dar şi plasarea la sfîrşitul poemului, mărind tensiunea aşteptării, a zidului incriminat.


Reluînd cu alte cuvinte ideea originalului: (Doina) dincolo de gard.


Nu leagă bine cu pentru întîia oară: (cridiana) cuibul pupezei, (Karla) vanduta pe cinci lei (ca şi cum ar fi tot fost vîndută şi revîndută), (Karla) si-un "Pupaza Ion".


Completări fără noutate surprinzătoare în viaţa teiului/crengii: (mvs) isi leapada frunzele, (Mariko san) irupe în flori, (Doina) răspândind miros..., (Karla) imbobocita, (Karla) pupaza in tei, (Monica Trif) cade o floare.


Completări care aduc o diferenţă în scenă, sub sau în preajma teiului: (Sorin) indragostit, (Doina) martorul tainei..., (Ioana Dinescu) parfumata-n lume, (Ioana Dinescu) flori si-admiratori.


Schimbînd registrul spaţial: (Ioana Dinescu) se preface-n ceai.




vineri, 20 noiembrie 2009

Haiku 47.4




Pe sub zorele
mai iute ca pisica
....................



Versul original 46.4 doar parfumul teiului



Acesta este poemul întreg:


Casa bătrânei -
doar parfumul teiului
îi trece pragul


Livia Ciupav – (RK mai 2008)


(Manuela D.) doar pisica din vecini

(Mariko san) încă o primăvară

(Anonim) doar vantul iscoditor
(
mvs) istoria de demult

(Doina) mireasma de liliac
(
Doina) raza rece a lunii...
(
Doina) singurătatea curţii…

(Karla) cu mireasa in brate
(Karla) un caine care latra
(Karla) pe seara, un greiere
(Karla) spiritul batranului
(Karla) spiridusul timpului

(anisoara) o frunză uscată

(Ioana Dinescu) mirosul salcamilor
(Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie
(Ioana Dinescu) o molie grabita


Ideea poemului este singurătatea bătrînei şi, într-un fel, sublinierea şi potenţarea ei prin adverbul restrictiv doar. Uitată de Dumnezeu şi de lume, nicio fiinţă umană nu-i mai trece pragul. Şi totuşi, mai subtil şi mai generos, parfumul teiului şi cu el rumoarea unei alte veri pătrund şi-n casa şi-n sufletul bătrînei.


Vizitatori la fel de imponderabili şi în completările: (Mariko san) încă o primăvară, (mvs) istoria de demult (bănuiesc cu sensul de amintiri), (Doina) mireasma de liliac, (Doina) raza rece a lunii..., (Karla) spiritul batranului, (Karla) spiridusul timpului, (Ioana Dinescu) mirosul salcamilor, dar fără doar, ca în (Anonim) doar vantul iscoditor, nu reuşesc însă să sporească acea singurătate într-un fel anunţată din primul vers de casa bătrînei.


Şi alte vieţuitoare mărunte trec pragul pentru a consola singurătatea bătrînei: (Manuela D.) doar pisica din vecini, (Karla) pe seara, un greiere, (anisoara) o frunză uscată, (Ioana Dinescu) vrejul vitei de vie, (Ioana Dinescu) o molie grabita.


Făcute în grabă: (Doina) singurătatea curţii… (personificată nejustificat curtea), (Karla) cu mireasa in brate (cine?), (Karla) un caine care latra.





joi, 19 noiembrie 2009

Haiku 47.3




Pe luciul apei
........................
o libelulă



Versul original 46.3 Anticariat


Primul vers al poemului este:


Anticariat –
printre cărţi în vitrină
flori de liliac


Dumitru Radu - (RK martie 2008)


(manuela D.) albine la geam -
(
mvs) gandurile mele

(Mariko san) La librărie -

(Mariko san) design de sezon-

(Karla) expozitie-
(
Doina) amintiri ofilite
(
Doina) anticariat...
(
Doina) vibrând violet...


Simplitatea formulării, felul în care ea reuşeşte să estompeze vorbele pentru a ne focaliza privirea pe cele două imagini arată stăpînirea unei tehnici impecabile. Autorul este şi el doar un anonim trecător, privitor întîmplător al acelei vitrine. Imaginile în sine ne stîrnesc capacitatea de a medita, odată cu el, asupra a ceea ce vedem şi de a resimţi diferenţele dintre materia inertă, prăfuită a cărţilor şi culoarea vie, parfumată a florilor de liliac. Împătimitul cărţilor, ca şi vînzătorul, este pe moment descumpănit, sedus de năvalnicul avînt primăvăratic surdinizat în buchetul de flori delicate, dar pline de o insinuantă seducţie. (Comenatariul concursului din martie 2008)


(Doina) anticariat..., (Mariko san) La librărie -, (Karla) expozitie - merg pe aceeaşi idee a contrastului dintre flori şi exponate.


(manuela D.) albine la geam – adaugă contrastului o vibraţie în plus. (Mariko san) design de sezon – (cu nota de umor a observatorului detaşat) doar comentează, defineşte situaţia. (mvs) gandurile mele, ca şi (Doina) amintiri ofilite introduc indiscret persoana umană acolo unde imaginile trebuie să mărturisească singure.


(Doina) vibrând violet..., cochetînd cu amurgurile bacoviene, dă totuşi o notă de optimism imaginii.







miercuri, 18 noiembrie 2009

Haiku 47.2




..............
tot mai puţin univers
oglindit în iaz



Versul original 46.2 sunetul sapei



Iată şi ultimul vers:


Pãpãdii înflorite
printre ruine antice
sunetul sapei


Ana Ruse – (RK aprilie 2008)


(Sorin) capre la pascut

(Anonim) impietate
(Anonim) eternul aur

(Manuela D.) vantul adie

(Karla) capodopera

(mvs) strabunii nostri

(Mariko) umbra cosaşului

(Doina) ecourile
(
Doina) serpii la soare.....
(
Doina) vipere cu corn
(
Doina) aripi fâlfâind....

(Mariko san) copiii fac lanţ


Natura îşi ia revanşa. Păpădiile cresc peste ce a rămas din ambiţiile eforturilor umane. Sunetul sapei este totuşi ambiguu, el poate fi o dovadă a revenirii terenului locuit demult în circuitul agricol sau una a unor recente săpături arheologice.


Încep cu aceleaşi completări improprii haiku-ului pentru că interpretează imaginile: (Anonim) impietate (a păpădiilor sau a caprelor?), dau verdicte: (Anonim) eternul aur (păpădiile sau comorile ascunse?), (mvs) strabunii nostri (de ce ai noştri?), (Karla) capodopera (greu de crezut, de obicei doar cioburi de ulcele), (Doina) ecourile (prea înţelept, didactic).


Mai bune completările care adaugă doaar tuşe la imaginea întoarcerii locului în natură: (Sorin) capre la pascut, (Manuela D.) vantul adie, (Doina) serpii la soare..., (Doina) vipere cu corn, (Doina) aripi fâlfâind...


(Mariko san) copiii (veniţi în excursie) fac lanţ aduce o notă de vioiciune care compune bine cu păpădiile şi cu acel vers minunat şi candid al lui Blaga:


“ca un joc de iezi pe morminte înalte”


Cea mai bună mi se pare: (Mariko) umbra cosaşului care surprinde şi realitatea, amintită mai sus, a fîneţei de peste ruine cosită acum, dar şi aluzia la acel zeu al morţii care retează totul. Cosaşul în acţiune se aude, iar umbra lui se întinde peste ruine şi se resimte în închipuire.