Versul lipsă la locul lui:
fosta ecluză –
prin poarta putrezită
trece un şarpe
Dan Doman (http://tinyurl.com/5vvnu5)
prin vadul din amonte (Puiu)
pe langa o broscuta (Puiu)
printre ruinele ei (Puiu)
prin ruginite porţi(anisoara)
prin spărtura din poartă (Doina B)
nici o poartă;liniştit (Doina B)
prin vadul fără apă (Doina B)
năpădită de iarbă (ion untaru)
Poemul este din cele care celebrează patina lucrurilor părăsite, abandonate, degradate. Locurile din care activitatea febrilă a omului a dispărut şi unde se reinstalează firesc ritmurile naturii. Şarpele, care nu se arată atît de uşor cînd omul forfoteşte prin preajmă, trece acum tacticos prin poarta putrezită care şi-a pierdut şi semnificaţia, şi consistenţa materială. Nu ştim dacă trece maiestuos prin poarta deschisă sau se strecoară doar printr-o bortă ivită în putregai.
Fosta ecluză se pare că a ghidat bine completările spre contemplarea locului reîntors în natură, reîntoarcere resimţită ca un gol, ca o lipsă a vechiului sens: printre ruinele ei (Puiu), prin ruginite porţi (anisoara), prin spărtura din poartă (Doina B), nici o poartă; liniştit (Doina B), prin vadul fără apă (Doina B).
Două comentarii sînt mai neutre, ratînd reculegerea în faţa celor ce pier: prin vadul din amonte (Puiu), pe langa o broscuta (Puiu). În schimb, Ion Untaru, schimbînd kireji după versul doi, găseşte o completare de zile mari: năpădită de iarbă. De data asta, şarpele trece ca la el acasă, aproape sfidînd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu