sâmbătă, 31 octombrie 2009

Haiku 44.6




..............
urmează sigur
un nou război



Versul original 43.6 scăpat din spital



Iată şi primul vers:


scăpat din spital -

bătrânelul aleargă

la primul sex-shop...


Iulian Dămăcuş (inedit)


(Manuela D.) vant de primavara

(Manuela Dragomirescu) fluturi in stomac -

(Ioana Dinescu) silicoane noi -
(Ioana Dinescu) proaspatul vaduv -
(Ioana Dinescu) ziua nepotului -

(Mariko-san) stand-up comedy -

(Anonim) visE tata, visE -
(Doina) nunta de aur-
(Doina) neam din Avraam...
(Doina) lesa pierdută...
(anisoara) reduceri de toamnă-

(Karla) dezamagire-
(
Sorin) proaspat sexagenar -

Versul original spune că năravul din fire n-are lecuire. Nu ştim care a fost afecţiunea de care suferă şi pentru care a fost tratat bătrînelul, dar, ameliorat, el ştie că medicii doar te cîrpesc, nu se ocupă de optimizarea sănătăţii tale şi ar vrea să mai fie în toate puterile. Scăpat are aici conotaţii ironice care-l diferenţiază de neutrele ieşit sau externat şi-l apropie de eliberat, slobozit, mai apropiate de situaţia celui ce a fost deţinut, privat de libertate. Bătrînelul pare scăpat ca din puşcă şi slobozit către vechile sale obsesii. Care s-ar putea să-l readucă urgent pe patul de suferinţă.


Mai curînd pleonastică, completarea lui (Sorin) proaspat sexagenar -, poate fi şi o ironie la adresa unui nou început odată cu schimbarea prefixului a celor care sînt tineri... de atîta vreme.


Cele mai multe completări încearcă să motiveze zorul şi zelul bătrînelului printr-o: (Karla) dezamagire – (recentă), prin efectul anotimpului: (Manuela D.) vant de primavara, al emoţiei: (Manuela Dragomirescu) fluturi in stomac -, al ameliorării dotării consoartei: (Ioana Dinescu) silicoane noi -, al eredităţii: (Doina) neam din Avraam..., al veşnicului histrionism al personajului: (Mariko-san) stand-up comedy – (macho), al unei proaspete schimbări de statut civil: (Ioana Dinescu) proaspatul vaduv – sau moral: (Doina) lesa pierdută..., al unei sărbătoriri care trebuie onorată: (Doina) nunta de aur –, a iluziei nemuritoare: (Anonim) visE tata, visE – şi, de ce nu, a generozităţii instructiv-educative a bunicilor: (Ioana Dinescu) ziua nepotului -.


Cea mai reuşită completare rămîne însă cea a Anişoarei care îmblînzeşte obsesia sexuală prin paranoia chilipirului: (anisoara) reduceri de toamnă-.


O temă de succes!




vineri, 30 octombrie 2009

Haiku 44.5




două drapele
..............................
vînt de sărbătoare



Versul original 43.5 lui George Enescu


Ultimul vers este:


Ateneul Român -

un Eminescu-n locul

lui George Enescu


Şerban Codrin (inedit)


(Doina) ce se cuvine

(Doina) de mult destinat...

(Doina) de mare cinste...

(Karla) lui George Enescu

(Ioana Dinescu) paznicului
(Ioana Dinescu) unui Enescu
(Ioana Dinescu) batranului tei

(anisoara) pianului

(Anonim) ministrului culturii


Bănuiesc că e vorba de plasarea statuii poetului într-un loc unde, după părerea autorului, mai potrivită ar fi aceea a lui Enescu. Soluţia ar fi mutarea lui Eminescu în faţa Operei şi aducerea lui Enescu la Ateneu. Asta în măsura în care statuia nu va fi căftănită, la propunerea anonimului ca ministru al culturii.


Părerile au fost împărţite, locul a părut unora cum nu se poate mai potrivit: (Doina) ce se cuvine, (Doina) de mult destinat... , (Doina) de mare cinste...


Plasarea a fost privită ca nepotrivită de alţii şi au fost propuse următoarele substituţii mai îndreptăţite cu persoane: (Karla) lui George Enescu, (Ioana Dinescu) unui Enescu, (Ioana Dinescu) paznicului, dar şi cu... alte entităţi simbolic-statuare: (Ioana Dinescu) batranului tei, (anisoara)... pianului.





joi, 29 octombrie 2009

Haiku 44.4




nu mă mai aflu-n
treabă - de-acum forfotesc
.....................



Versul original 43.4 pentru dramaturg



Ultimul vers este:


Teatru de vară -

nimic printre-aplauze

pentru dramaturg


Şerban Codrin (inedit)


(Ioana Dinescu) nu sperie ploaia

(Karla) repetitie

(Doina) actorii plecaţi
(Doina) doar fluerături...
(Doina) microfon defect...

Cînd e vorba de aplauze, este greu să discerni cui sînt ele adresate. De obicei, publicul aplaudă actorii care ies la rampă şi se pleacă cu mîna la inimă în sens de recunoştinţă. Uneori e invitat pe scenă şi regizorul şi, de ce nu, şi autorul dacă-i vreo premieră. Dar dacă piesa se joacă multă vreme, actorii rămîn beneficiarii aplauzelor spre necazul maşiniştilor, electricienilor şi cabinierelor. (Într-o mică povestire a lui Zoşcenko, electricianul, supărat că două fîţe invitate de el n-au fost lăsate să intre gratuit la spectacol, a stins toate luminile. Şi a motivat apoi aşa: dacă tot se făleşte aşa tenorul şi apare mereu în mijlocul pozei, atunci c-o mînă să cînte şi cu alta s-aprindă luminile!)


Autorul pare să ne transmită frustrarea autorului rămas în umbra actorilor. Ăsta-i spectacolul, nu toţi ies la rampă. Totuşi, în plan secund, putem înţelege că publicul care asistă sau chiar joacă în teatrul verii aplaudă aiurea, uitînd de Dramaturgul Anonim al Înscenării Supreme în care au fost distribuiţi doar pentru roluri efemere.


(Ioana Dinescu), cu nu sperie ploaia, a ştiut să exploateze situaţia teatrului în aer liber, vulnerabil la intemperii.


Celelalte completări au pierdut legătura sintactică din sintagma a doua şi, implicit, şi coerenţa: (Karla) repetitie, (Doina) actorii plecaţi, (Doina) doar fluerături..., (Doina) microfon defect... Mai clar: nu pot fi înţelese ca o continuare cu sens a lui nimic printre aplauze.



miercuri, 28 octombrie 2009

Haiku 44.3




mi-am legat ceasul
..................................
cum zboară timpul



Versul original 43.3 lapoviţă



Primul vers al poemului este:


lapoviţă

ruginită într-un cui

cheia de la poartă


Dan Doman (inedit)


(Manuela D.) gardul prabusit

(Anonim) Casa bunicilor -

(Karla) broasca stricata-

(Anonim) perestroika ro

(Anonim) casa parasita

(Ioana Dinescu) resturi de ziduri -
(
Doina) scoasă din ţâţâni-
(
Doina) numai usciorul...
(
Doina) scârţâit in vânt....

(Anonim) A.Paunescu -
(
Monica Trif) calator hoinar-

Ideea versului original, care este şi un kigo de toamnă, este claustrarea locuitorilor din casa cu pricina. Vremea vitregă nu-i îndeamnă nici pe ei să iasă, nici pe cei apropiaţi să-i viziteze. Lapoviţa are un pandant în rugină, ambele semne ale deteriorării de afară. Întorcîndu-ne către interior, nu e exclus să ne închipuim că, vremea rea şi cheia ruginită păzesc izolarea unui cuplu care se bucură, fără să fie tulburat de nimeni şi nimic, de deliciile dragostei, ţinînd astfel cumpăna vremii potrivnice.


Cîteva completări au mizat pe locul aflat în paragină, pentru care cheia ruginită este doar o emblemă: (Manuela D.) gardul prabusit, (Anonim) casa parasita, (Anonim) Casa bunicilor -, (Ioana Dinescu) resturi de ziduri –, (Doina) scârţâit in vânt....


Alte cîteva au motivat doar neîntrebuinţarea cheii prin stricăciuni minore: (Karla) broasca stricata -, (Doina) scoasă din ţâţâni – (nu leagă bine, presupune o poartă de care încă n-a fost vorba, dacă nu cumva vorbeşte despre starea autoarei), (Doina) numai usciorul... sau din motive de psihologie locală: (Anonim) perestroika.ro.


În fine, (Anonim) A.Paunescu – face un apropo la rugina aşezată peste veşnicul pahiderm al vastelor poeme agitatorice care se uită acum ca un viţel la poarta vraişte a stadionului, în timp ce (Monica Trif) calator hoinar – e o aluzie la posibilul adăpost ce-l oferă chiar şi o căsuţă nelocuită de mult.





marți, 27 octombrie 2009

Haiku 44.2



peste mlaştină
.........................
stuful tresărind



Versul original 43.2 nu-nţeleg de ce numai



Versul de la mijloc este:


De dimineaţă -

nu-nţeleg de ce numai

castane sub nuc


Şerban Codrin (inedit)


(Manuela D.) stricand ordinea toamnei,

(Karla) doar covor de frunze si

(Ioana Dinescu) cotofene,ciori,zarva si

(Mariko-san) vântul buclucaş a pus

(Anonim) cioroi la micul dejun
(
Doina) ne-ncetat vântul duce
(
Doina) în cădere,rostogol
(
Doina) cu mătura grămezi de...

Cei care exersează de mai multă vreme aici s-au obişnuit să respecte măcar pauza dintre cele două părţi ale poemului, înţelegînd că ea are două semnificaţii: prima - separarea celor două imagini/idei/înţelesuri diferite, a doua – obligaţia de a avea două sintagme coerente sintactic care, în mod normal, nu sînt legate sintactic între ele (într-o unitate sintactică integrantă). Legătura semantică urmînd să fie concepută de autor şi descifrată, prin colaborare, de cititor. Prima sarcină ţine de capacitatea de a se exprima logic şi închegat a celui care completează versul lipsă. A doua ţine de subtilitatea sa în a găsi o soluţie care să solicite cititorul, să-l surprindă, să-l pună în faţa unei situaţii neaşteptate, poate misterioase.


Este evident că toţi cei care au completat au înţeles bine contextul, situaţia, scena la care erau prezenţi. Cele mai multe completări au reuşit coerenţa sintactică, dar au continuat completînd cu detalii care sufocă ideea castanelor căzute: (Karla) doar covor de frunze si, (Ioana Dinescu) cotofene, ciori, zarva si, (Anonim) cioroi la micul dejun, (Doina) ne-ncetat vântul duce, (Doina) în cădere, rostogol, (Doina) cu mătura grămezi de...


Cu (Manuela D.) stricand ordinea toamnei este comentat faptul esenţial din acest poem, neglijat sau escamotat de ceilalţi: castanele sînt totuşi sub nuc. Poate nu e cel mai bun mod de a exprima ce s-a întîmplat, căci toamna, prin căderea frunzelor, a fructelor şi desigur a castanelor, toate gonite de vînt, creează doar harababură şi zăpăceală, dar arată că a prins resortul intim al poemului. Doar (Mariko-san) vântul buclucaş a pus, deşi exagerează modul delicat de a o face (sau poate tocmai din această cauză), ne pune în faţa surprizei pe care a urmărit-o şi originalul, dîndu-i şi soluţia.


Nu-nţeleg de ce numai, versul original, se fixa doar pe uimirea celui abia trezit din somn în faţa tabloului neverosimil şi nota tocmai uluirea lui. Surprindea tocmai paradoxul unei situaţii. Fără dorinţa sau capacitatea de a o şi explica. Sau, cine ştie, cu bucuria de a savura neînţelesul.



luni, 26 octombrie 2009

Haiku 44.1




................
atent cum creşte iarba
exclamă "Aha!"



Versul original 43.1 niciun vinovat



Ultimul vers al poemului este:


După căderea

castanelor în oraş -

niciun vinovat


Şerban Codrin (inedit)


(Anonim) a invins frigul

(Manuela D.) vantul fara rost

(Karla) bun venit,brumar!
(Karla) calorifer cald
(Karla) prima ninsoare


Completările sînt leneşe, merg pe drumul bătut al continuărilor la care te aştepţi. Prea fireşti fiind, ele frizează banalitatea: (Anonim) a invins frigul, (Manuela D.) vantul fara rost, (Karla) bun venit, brumar!, (Karla) calorifer cald, (Karla) prima ninsoare. În felul ăsta rămîn la suprafaţa lucrurilor şi nu resimt vibraţia subterană a realităţii.


Originalul se foloseşte de sensul figurat al căderii (fiasco, insucces, chix, aplicat de obicei unei piese de teatru, spectacol, dar şi unui guvern, oraş sau stat cucerit) şi constată cu ironie: niciun vinovat. Castanele pică fără nicio pricină. Degeaba.



miercuri, 21 octombrie 2009

Pauză scurtă

Am încheiat comentariile săptămînii 42 şi am postat ultima propunere pentru săptămîna 43.

Săptămîna asta iau o pauză de respiraţie şi voi reîncepe de lunea următoare. Dacă aveţi orice fel de propuneri, discuţii etc. vă rog să le faceţi în comentariile la acest topic.

Haiku 43.7




deal fără turme -
.................................
paznic la stînă



Versul original 42.7



Întregul poem este acesta:


drum de ţară –

scârţâitul căruţelor

pline cu pepeni


Enăchescu Adina (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(anisoara) copii veseli în căruţe

(Karla) prin praf, gem carutele
(Karla) greu la deal - carele sunt

(Mariko san) cotige trase de măgari

(Anonim) tarinile-nsorite
(
Doina) scârţâind carele
(
Doina) pe inserat,carele..
(
Doina) copiii cu paporniţe....
(Doina) colb umed după care..

(Mariko-san) glod frământat de care


Este un poem de atmosferă care celebrează într-un mod discret recolta bogată a verii. Bucuria exhibată şi festivismul de orice factură nu sînt însă apanajul haiku-ului şi nici al ţăranului. Sunetul care mărturiseşte decent totul este doar scârţâitul căruţelor. Singurul care poate ţine isonul drumului desfundat, atelajelor şubrede, efortului animalelor de tracţiune şi sătenilor ce merg obosiţi, mulţumiţi şi tăcuţi pe lîngă căruţele pline. Dacă adăugăm la asta şi imaginea simbolică a pepenilor ce închid în rotunjimea lor întreaga savoare a verii, scîrţîitul îşi găseşte un pandant pe măsură.


Completările se împart în:


· cele care comentează ceea ce deja s-a spus în primul vers, drum de ţară: (Karla) prin praf, gem carutele (iată o personificare inutilă), (Karla) greu la deal - carele sunt,


· cele care completează sintagma a doua cu circumstanţe prea puţin relevante pentru haiku: (Mariko san) cotige trase de măgari, (Doina) pe inserat, carele..., (Doina) copiii cu paporniţe..., (Doina) colb umed după care..., (Mariko-san) glod frământat de care,


· şi cele care sărbătoresc de-a dreptul: (anisoara) copii veseli în căruţe, (Anonim) tarinile-nsorite,


Una singură aminteşte scîrţîitul revelatoar: (Doina) scârţâind carele.




sâmbătă, 17 octombrie 2009

Haiku 43.6




................
bătrînelul aleargă
la primul sex-shop



Versul original 42.6 ascunsă printre frunze



Versul lipsă este:


o ciocârlie
ascunsă printre frunze

trilul pretutindeni


Tamaş Valeria (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) cerul s-a pierdut in zari

(Karla) printre frunzis un cuib gol
(
anisoara) luna în vârful bradului
(
Doina) in zborul către soare
(
Doina) trilul pretutindeni
(
Doina) in zbor elicoidal...

(Anonim) si "prin lan sau prin frunzis"

(Ioana Dinescu) vazduhul o ascunde
(Ioana Dinescu) punct negru pe norii albi

Fără să intrăm în controverse de natură biologică, presupun că pentru cei care au surprins-o cîntînd, ciocîrlia a reuşit aceeaşi performanţă şi în cer, şi în frunziş. Calitatea poemului constă în primul rînd în revelarea surprizei celui ce caută ciocîrlia cu ochii şi nu se mulţumeşte doar cu cîntecul. În felul ăsta ciocîrlia se arată a fi doar urechilor care ştiu să asculte, fără să cerceteze. Cîntecul în sine, cu puterea lui de penetrare şi expansiune este destul. Cine, cum arată şi de unde o face contează mai puţin. Pare o mică alegorie.


Între ciocîrlia din primul vers şi trilul din ultimul, era nevoie de o legătură mai consistentă: (Anonim) cerul s-a pierdut in zari (nu e nici măcar metaforă), (Karla) printre frunzis un cuib gol (printre cere un plural), (anisoara) luna în vârful bradului (nu leagă cu nimic).


Doar descriptive: (Doina) in zborul către soare, (Doina) in zbor elicoidal...


Cu un contrast de situaţie asemănător originalului: (Ioana Dinescu) vazduhul o ascunde şi coloristic: (Ioana Dinescu) punct negru pe norii albi


Doar polemică: (Anonim) si "prin lan sau prin frunzis".


Despre ciocârlii (Alaudidae) (citat după A.E. Brehm)


SE RIDICĂ PENTRU A CÂNTA, fluturând drept sau in linii elicoidale, se lasă in jos plutind încet şi se prăbuşeste ca o piatră pe sol. Cântecul lor e sărac in strofe dar bogat in variaţii, tonurile sunt contopite de sute de ori şi mereu transformate in cântece noi, când revine, primăvarea, o vedem ridicându-sei în linie elicoidală până la câteva sute de metri, întorcându-se de fiecare dată în acelaşi loc de unde a pornit, pe ultima porţiune a traiectului se aruncă, cu aripile strânse, ca o piatră, în adâncime, se redresează în imediata apropiere a solului şi pluteşte până în apropierea cuibului.



Haiku 43.5




Ateneul român -
un Eminescu în locul
..................



Versul original 42.5 ascult ciocârlia



Ultimul vers este:


insomnie –

refugiat pe prispă

ascult ciocârlia


Untaru Ion (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) un motan tanar
(Anonim) catelul orfan
(Anonim) un greiere

(Mariko san) ascult greierii

(Karla) si luceafarul
(Karla) aud cum crapa ziua
(Karla) vad ciocarlia
(Karla) dansez cu fluturii

(Doina) sus,Cloşca cu Pui
(
Doina) urmărind Carul...
(Doina) acelaşi gând,scai...
(
Doina) mireasma de tei...
(
anisoara) privesc stelele

(Anonim) reteta:/"mireasma de tei"

(Ioana Dinescu) numar gandacii
(Ioana Dinescu) ascult bufnita
(Ioana Dinescu) ma cert cu luna


Îşi găsesc şi insomniile rostul lor. Poate e o insomnie mai matinală şi o ciocîrlie care s-a sculat şi ea cu noaptea-n cap. Vara însă se luminează devreme. Cine a fost acolo ştie mai bine. Ideea este însă salutară, insomnia se dovedeşte o bună ocazie, iar ciocîrlia un leac, dacă nu al insomniei, măcar al stressului care o însoţeşte.


Uită de orice legătură cu insomnia: (Anonim) un motan tanar, (Anonim) catelul orfan.

Găsesc remediul: (Mariko san) ascult greierii, (Karla) dansez cu fluturii, (
Doina) sus, Cloşca cu Pui, (Doina) urmărind Carul... (mare, mic, pe uliţă?), (Doina) mireasma de tei..., (anisoara) privesc stelele sau măcar ştiu (Anonim) reteta:/"mireasma de tei", chiar dacă n-o încearcă.


Alte completări fac doar constatări uşor mahmure: (Anonim) un greiere, (Karla) aud cum crapa ziua (se crapă de...), (Karla) vad ciocarlia, (Karla) si luceafarul (nu leagă sintactic cu versul anterior) sau de-a dreptul iritante: (Doina) acelaşi gând, scai..., (Ioana Dinescu) numar gandacii, (Ioana Dinescu) ascult bufnita, (Ioana Dinescu) ma cert cu luna.