Versul original 3.7 Sfîrşitul ploii

Primul vers al poemului e acesta:

Sfîrşitul ploii –

vechea barcă a tatei

plină cu stele

Eduard Ţară (The 6th International Haiku Contest Haiku Calendar Ludbreg, Croatia, 2007, The Third Prize)

Gata cu norii- (Doina)

...cu ploaia (Doina)

Pe lac nimeni,doar (Doina)

Norii duşi de vânt (Doina)

-ce furtuna! (Monica Trif)

Serenitate- (Henriette Berge)
Eternitate- (Henriette Berge)
A stat ploaia - (Puiu)
Reamintire - (Puiu)
Ce bogati suntem; (Puiu)

plasa fără peşti (ion untaru)

tot mai in adanc – (flavia)

spărtură de nori- (anisoara)

fara speranta – (sorin toma boc)

Legata la tarm- (Henriette Berge)
Trasa de mare- (Henriette Berge)

Miros de balta (Oana Bold)

Se va scufunda (Puiu)
ploaia se-opreşte – (Maria Tirenescu)

Eduard e un maestru al elipsei. El lasă cititorul să umple golurile unor spuse fragmentare. Să construiască scena întreagă din cele cîteva tuşe puse pe hîrtie. Putem conchide că vechea barcă e trasă de mult pe mal şi nu mai iese pe baltă, cu ea nu mai prinde nimeni peşte. Dar, pentru observatorul rafinat, cînd s-a înseninat după ploaia de seară, ea este plină ochi de o recoltă celestă – stelele care se oglindesc în apa strînsă în barcă.

O parte din adaosuri au intuit firesc că barca plină de stele este o urmare a ploii: Gata cu norii-/ cu ploaia (Doina), Norii duşi de vânt (Doina), A stat ploaia - (Puiu), spărtură de nori- (anisoara), ploaia se-opreşte – (Maria Tirenescu).

Altele au supralicitat evenimentul imediat anterior şi urmările lui: -ce furtuna! (Monica Trif), tot mai in adanc – (flavia), fara speranta – (sorin toma boc), Trasa de mare- (Henriette Berge), Se va scufunda (Puiu).

Cîteva au completat doar tabloul cu amănunte uşor de intuit: Pe lac nimeni,doar (Doina), Legata la tarm- (Henriette Berge), Miros de balta (Oana Bold).

Completările: Serenitate- (Henriette Berge), Eternitate- (Henriette Berge), Reamintire - (Puiu) suferă de abstractizare, explică, definesc ceea ce văd, îi pun o etichetă.

În fine două versuri saltă faptul în alt orizont: Ce bogati suntem; (Puiu), plasa fără peşti (ion untaru). Îmi place mai mult a lui Untaru pentru că pune în balanţă o lipsă cu o împlinire. Valoarea lor constă şi într-o anume economie: şi ploaia rămîne doar subînţeleasă.