Versul original 2.4 Umbra bisericii

Cu primul vers la locul lui, iată şi poemul întreg:

Umbra bisericii

aruncată de lună

peste bodegă

Vasile Moldovan (Surîsul crizantemei)

umbra bisericii (ion untaru)

lumină de Sus (Dan Norea)

bătrâna turlă (sorin toma boc)

iertare sfântă (sorin toma boc)
milostivire (sorin toma boc)
slavă divină (sorin toma boc)

moara de vant (Monica Trif)

Raza palida (H.B.)

privire beată (Doru Emanuel)

Inspiraţie (Doina)

o speranta (Monica Trif)

Poemul este construit pe opoziţia dintre biserică şi bodegă, dintre lăcaşul smereniei şi, hai să zicem, al frivolităţii, dacă nu al pierzaniei. Frumuseţea poemului este aceea că ilustrează prin imagini o vorbă pe care nu se poate să nu ne-o amintim citindu-l: Dumnezeu nu bate cu biciul. Apostrofarea este cum nu se poate mai delicată, umbra aruncată, prin delegaţie – de lună, este abia perceptibilă, o părere, o iluzie. Dumnezeu atinge doar cu şfichiul inconsistent şi fantomatic al eclipsării.

Un kireji explicit, marcat nu există, dar după versul doi ne putem închipui nişte puncte de suspensie cam ca la o epigramă. Aruncată, citit neutru pînă la ultimul vers, este o simplă metaforă pătrunsă de mult în limbajul colocvial şi tocită. După ultimul vers devine însă evident că umbra respectivă este doar o discretă anatemă.

Ion Untaru a spus-o din prima, a ştiut-o, a închipuit-o, a nimerit-o? Dan, cu lumină de Sus (Dan Norea), pierde tensiunea potenţială din aruncată, în timp ce Sorin şi Monica surprind un adevărat cataclism punitiv - bătrâna turlă (sorin toma boc), moara de vant (Monica Trif) –, declanşat poate de un cutremur divin.

Iertare sfântă (sorin toma boc), milostivire (sorin toma boc), slavă divină (sorin toma boc) sînt în opoziţie cu subtilitatea lui aruncată, ca şi Inspiraţie (Doina), o speranta (Monica Trif), părînd toate, în context, un fel de absolvire, de mîngîiere pe creştetul bodegii neştiutoare.

Mai inspirate sînt Raza palida (H.B.) pentru ambiguitatea ei maladivă şi privire beată (Doru Emanuel) pentru ironica sugestie de molipsire a lunii.