Primul vers al poemului sună aşa:
Gard de cimitir –
florile salcîmului
între două lumi
Florin Grigoriu (http://tinyurl.com/58dbgx)
Zid de cimitir- (Doina W)
Album răsfoit- (Doina W)
sub pom un album... (Doina W)
pe malul apei (ion untaru)
Ofranda spre cer - (Puiu)
Fantezie-n alb - (Puiu)
Mor in tacere (Puiu)
cântecul naiului- (anisoara)
File de jurnal- (Henriette Berge)
peste morminte (Doru Emanuel)
Ceea ce ne cucereşte este simplitatea formulării şi gradarea firească, deşi puţin aşteptată, a curgerii versurilor către finalul consonant cu primul vers. Imaginea salcîmului din gard, care îşi împarte cu generozitate florile şi de o parte, şi de alta, spune totul. Gardul devine mai curînd un loc de contopire a celor două lumi în apoteoza înfloririi. Şi salcîmul este un simbol al arborelui nepretenţios, parcă destinat gardului natural, care prin rădăcinile sale se nutreşte din solul aflat de ambele părţi ale gardului. Poate fi asta o invitaţie abia mascată la a-i împărtăşi soarta?
Doina a spus-o din prima dar cu alt cuvînt: Zid de cimitir- (Doina W). Fără cuvîntul cheie care marchează graniţa lumilor, o spune şi Doru: peste morminte (Doru Emanuel).
Alte comentarii au găsit altă identitatea a celor două lumi, realitate şi amintire: Album răsfoit- (Doina W), sub pom un album... (Doina W), File de jurnal- (Henriette Berge), pămînt şi apă: pe malul apei (ion untaru), sunet şi imagine: cântecul naiului- (anisoara), pămînt şi cer: Ofranda spre cer - (Puiu).
Mai puţin motivate, pierzînd legătura cu ideea celor două lumi: Fantezie-n alb - (Puiu), Mor in tacere (Puiu).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu