vineri, 24 octombrie 2008

Versul original 5.5 o libelulă



Ultimul vers este acesta:


vară tîrzie –

pe puntea şubredă

o libelulă


Bogdan I. Pascu (Surîsul crizantemei)


perechi de tineri(anisoara)

se joacă vântul (Doru Emanuel)

coana Chirita (sorin toma boc)

o ciocarlie (Monica Trif)

şirul de furnici (Doina B)
nici un trecător (Doina B)
câţiva fluturi (Doina B)
umbra pisicii (Henriette Berge)
doar umbra noptii (Henriette Berge)
spuma unui val (Puiu)
zburda copiii (Puiu)
trec temerarii (Puiu)
doi nevăzători (ion untaru)
nevăzătorul (ion untaru)


Vara tîrzie este una epuizată, obosită, gata să treacă puntea şubredă spre toamna vieţii (totdeauna un poem bun sugerează ceva despre un alt plan consonant cu primul). Un sfîrşit de anotimp fragil care se potriveşte cu constituţia delicată a libelulei. Doar travestit în această firavă făptură poţi trece şi acest prag.


Cei care au resimţit starea de graţie a acestei a acestei gingaşe punţi au completat ultimul vers cu prezenţa unor fiinţe la fel de graţios-inconsistente: se joacă vântul (Doru Emanuel), o ciocarlie (Monica Trif), şirul de furnici (Doina B), câţiva fluturi (Doina B), umbra pisicii (Henriette Berge), doar umbra noptii (Henriette Berge), spuma unui val (Puiu).


Anişoara a încărcat nepermis şi periculos puntea: perechi de tineri (anisoara), ca şi Puiu: zburda copiii (Puiu), care ştie totuşi la ce primejdii se expun micuţii: trec temerarii (Puiu).


Urmarea a precarităţii punţii, Doina constată pustietatea locului: nici un trecător (Doina B), iar Ion Untaru ne convinge că numai cei ce nu văd primejdia se pot avînt pe o asemenea improvizaţie: doi nevăzători (ion untaru), nevăzătorul (ion untaru).


Era să-mi scape, în lipsa lui Dan, nelipsita deriva spre senryu a lui Sorin: coana Chirita (sorin toma boc).



Niciun comentariu: