Versul mijlociu este:
Curtea pustie –
pe frînghia de rufe
rîndunelele
Vasile Moldovan (Primele viziuni I)
pe crengile uscate (Doina)
înşirate pe-o sârmă (Doina)
pe ancorele viţei (Doina)
ce bine ca au venit (Henriette Berge)
doar cuibul mai așteaptă (Florinel)
cîrduri, cîrduri abia se văd (anisoara)
primavara asteapta (Puiu)
primii ei vizitatori (Puiu)
nimeni nu va astepta (Puiu)
in varful copacilor (Monica Trif)
după berze pleacă şi (Dan Norea)
şi-au părăsit cuibul şi (ion untaru)
Nimeni nu a mers pe ideea curtea pustie în sensul cel mai simplu de nelocuită. Luînd rîndunelele drept factorul răspunzător de popularea curţii şi legîndu-le, mai mult forţat, de un anotimp sau altul, completările nu s-au apropiat de versul original al cărui univers era unul domestic. Ideea, bine realizată, a poemului, se centrează pe curtea, iar dovada pustiirii ei este tocmai prezenţa rîndunelelor pe o ustensilă gospodărească rămasă nefolosită şi preluată în circuitul naturii. Nestingherite, rîndunelele şi-au găsit loc de popas.
Doina a fost foarte aproape, ba chiar a spus aproape totul: pe crengile uscate (Doina), înşirate pe-o sârmă (Doina), pe ancorele viţei (Doina), i-a lipsit doar cuvîntul revelator al trudei de zi cu zi – rufe. Şi Puiu a simţit consecinţa, dar a spus-o prea declarativ: nimeni nu va astepta (Puiu), nu printr-o imagine sugestivă.
Henriette a exprimat bucuria primăverii sosită chiar şi-n curtea fără stăpîn: ce bine ca au venit (Henriette Berge), Florinel o mai aşteaptă lîngă vechiul cuib împreună cu Puiu: doar cuibul mai așteaptă (Florinel), primavara asteapta (Puiu), Anişoare o întrezăreşte: cîrduri, cîrduri abia se văd (anisoara), iar Puiu şi Monica constată faptul împlinit: primii ei vizitatori (Puiu), in varful copacilor (Monica Trif).
Dan Norea şi Ion Untaru au ales uşor redundant toamna (explicînd de ce e curtea pustie): după berze pleacă şi (Dan Norea), şi-au părăsit cuibul şi (ion untaru).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu