Cu primul vers mai surprinzător decît pînă acum:
Ecou –
îndărătul coasei
cîntec de greier
Manuela Miga (Surîsul crizantemei)
Moartea-n vacanţă - (Dan Norea)
Furnică strivită - (Dan Norea)
umbra unui nor- (sorin toma boc)
Iarba taiata - (Puiu)
Soare-n amiaza - (Puiu)
Neinfricare - (Puiu)
Lăsatul serii-.... (Doina)
Roua dimineţii- (Doina)
Destinul vieţii- (Doina)
Şirul de furnici- (Doina)
Se lasă seara – (Florinel)
miros de toamna- (Monica Trif)
taranul trist- (Monica Trif)
Racoarea serii – (Henriette Berge)
O adiere- (Henriette Berge)
Un strop de ploaie- (Henriette Berge)
amurg liniştit- (anisoara)
dimineaţa tună (ion untaru)
De data asta primul vers nu a fost dibuit de nimeni. Şi pe bună dreptate, structura poemului este mult mai complexă. Îndărătul relaţiei aparente există o relaţie într-un plan de profunzime, acela al meditaţiei mute asupra vieţii şi morţii.
E necesar un dute-vino în spaţiul dintre primul şi celelalte două versuri ca să înţelegi şi să resimţi răsunetul iscat în cutia de rezonanţă creată de poem. Cosaşul înaintează prin iarba înaltă şi dreaptă, culcînd-o la pămînt. Iarba tăiată este întinsă în brazde cu mireasmă proaspătă de moarte lăsate în urmă. Viaţă învinsă îşi mărturiseşte duhul de otavă nevinovată.
Imaginea vizuală este dublată de cea sonoră, sunetul amplu şi sacadat al coasei stîrneşte corul greierilor. Fîşîitul nimicitor al coasei are ecou imediat în ţîrîitul greierilor. Coasa şi greierii îşi răspund pe tot cîmpul într-un neîncetat dialog dialog muzical. Fapta devastatoare a cosaşului şi corul greierilor, care se constituie într-un comentariu prohoditor, face din cîmpul larg o scenă pe care se cîntă spontan, iar şi iar cantata vieţii şi a morţii.
Un poet român, Eugen Jebeleanu, a scris în alte vremuri partitura pentru această veşnică înscenare: Elegie la floarea secerată.
Putem înţelege acum mai uşor de ce, alături de această soluţie greu de ghicit, completările făcute pălesc. O parte din ele sînt pur descriptiviste, extinzînd imaginea dintîi cu detalii de prisos: umbra unui nor- (sorin toma boc), Iarba taiata - (Puiu), Soare-n amiaza - (Puiu), Lăsatul serii-.... (Doina), Roua dimineţii- (Doina), Se lasă seara – (Florinel), miros de toamna- (Monica Trif), taranul trist- (Monica Trif), Racoarea serii – (Henriette Berge), O adiere- (Henriette Berge), Un strop de ploaie- (Henriette Berge), amurg liniştit- (anisoara), dimineaţa tună (ion untaru). Toate sînt doar adaosuri de pastel campestru pe care oricine şi le poate închipui şi vedea cu ochii minţii după ce a citit cele două versuri. Dar prin ele nu se creează încă o imagine care să poată intra in dialog cu prima.
Alte cîteva ies din cadrul firesc al haiku-ului pentru a face comentarii de tipul panseului: Destinul vieţii- (Doina), Neinfricare - (Puiu), ironice - Moartea-n vacanţă - (Dan Norea) sau prea mărunte în context: Şirul de furnici- (Doina), Furnică strivită - (Dan Norea).
3 comentarii:
sensul dorit era de "pericol iminent", asociind "pericol", "amenintare" cu "umbra norului".
Sorine, "sensul dorit" nu se verfică totdeauna la cititor. El trebuie, hai să zicem, validat de cel care citeşte.
Eu citesc aşa: "umbra unui nor" adaugă decorului un detaliu: cosaşul înaintează, greierii ţin isonul îndărăt, un nor umbreşte din cînd în cînd tabloul.
Ameninţarea norului este prea blîndă şi îndepărtată faţă de aceea a coasei care e deja în funcţiune. Este minoră şi oarecum neavenită.
Dar comentariile sînt deschise şi cine înţelege altfel îşi poate spune părerea. Despre autor se poate spune că şi-a spus-o deja cînd a scris.
Nu-mi place scurtimea primului vers din haiku-ul original.Raman fidel lui "5-7-5" si multumesc lui Dumnezeul haiku-ului ca im pot permite luxul sa pot scrie haiku respectand canoanele clasicele.Juriile care acorda premii pot avea criteriile lor.Democratia este peste tot si in domeniul opiniilor!
Puiu
Trimiteți un comentariu