Versul care încheie poemul este:
Cîntec de leagăn –
Pe cîmpia întinsă
Grîu abia mijit...
Ana Maria Ninulescu (Primele viziuni )
ciori aţipite (anisoara)
spicele-n pârgă (Doina)
pui de ciocârlii. (Doina)
mac imbobocit (Doina)
Mesagerii serii (Puiu)
ramas de aseara (Puiu)
amintirea mamei (Puiu)
vântul jucăus (Monica Trif)
infloresc macii (Henriette Berge)
dansul spicelor (Henriette Berge)
Mame la cules (Dan Norea)
Se lasă seara (ion untaru)
Nu ştim dacă grîul abia mijit este de toamnă sau de primăvară, dar ultimul vers face o volută neaşteptată şi cuplează miraculos cîntecul de leagăn cu grija tandră pentru soarta lui. Putem vedea cu ochii minţii interiorul cald în care mama îşi leagănă odorul cîntîndu-i, în paralel cu grîul încolţit rămas în frigul de afară. Putem însă resimţi şi cum întreaga fire, ca o mamă îngrijorată, intonează o melopee duioasă pentru somnul grîului. E în acest haiku multă gingăşie şi o notă de tristeţe unduind peste cîmpie.
Majoritatea completărilor nu au reuşit replierea cîntecului de leagăn peste întreaga cîmpie. Ecoul său e continuat, mult surdinizat, doar de ciori aţipite (anisoara), spicele-n pârgă (Doina), pui de ciocârlii. (Doina), mac imbobocit (Doina), infloresc macii (Henriette Berge), dansul spicelor (Henriette Berge).
Celelalte completări pierd legătura subtilă cu primul vers şi păstrează doar aluzia la înserare: Mesagerii serii (Puiu), ramas de aseara (Puiu), Se lasă seara (ion untaru) sau nici atît: vântul jucăus (Monica Trif), Mame la cules (Dan Norea).
O menţiune pentru amintirea mamei (Puiu), care pare să integreze cîmpia într-o nostalgică recuperare a copilăriei. Cîmpia însăşi este pentru cîteva clipe doar leagăn şi cîntec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu