Ultimul vers este acesta:
Bătrînul pescar
trăgînd un fir din lună -
cerul destrămat
Eduard Ţară (Primele viziuni)
o stea cazatoare (Monica Trif)
vise in navod (Henriette Berge)
tulbură cerul (Doina)
despică cerul (Doina)
un cer concentric (Doina)
viata sfarsita (Puiu)
balta-nghetata (Puiu)
îşi leagă barca (ion untaru)
ies nori din pipa (sorin toma boc)
pierderea umbrei (anisoara)
Linistea marii. (Oana Bold)
Sînt covins că firul subţire şi aproape invizibil de gută pe care pescarul îl trage poate da impresia că este tras din luna care nu trebuie închipuită neapărat la zenit. Imaginea nu este atunci deloc abstractă şi tocmai de aceea poate profita de jocul între concretul văzut şi fabulosul mitic. Pescarul capătă brusc alura unei fiinţe din vremurile eroice care, avînd în vedere textura norilor din acel moment, pare că deşiră cerul întreg. Pentru mine, valoarea de haiku a poemului este dată de faptul că surprinde atît de bine, prin lentila unui fapt mărunt şi banal, un orizont adînc de mit virtual.
O stea cazatoare (Monica Trif) rămîne o completare făcută în acelaşi orizont, ca şi vise in navod (Henriette Berge), tulbură cerul (Doina), despică cerul (Doina), îşi leagă barca (ion untaru), ies nori din pipa (sorin toma boc), care păstreză statura mitică a pescarului.
Mai puţin inspirate un cer concentric (Doina), viata sfarsita (Puiu), balta-nghetata (Puiu), pierderea umbrei (anisoara) care nu găsesc o legătură cu primele versuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu