Unul din lucrurile pe care l-am simţit cu precădere după primele două săptămîni ale acestui exerciţiu a fost că se cam scapă caii. Completările, făcute din abundenţă, nu prea ţin cont de contextul care impune nişte restricţii. Unele neglijează pur şi simplu, într-o voioasă lăbărţare, canonul scurtimii. Altele doar continuă, cu vorbe în plus, ceea ce deja s-a spus sau este lesne intuibil. Este modul de a dilua un vers anterior dînd în vileag ceea ce meşteşugul autorului trecuse inteţionat sub tăcere. Se spun lucruri banale pentru că erau oricum previzibile şi se încalcă tocmai exigenţa laconismului.
Am considerat necesar să fac un mic textuleţ pe care îl găsiţi pe ROMANIAN KUKAI. I-am zis Să nu lungim pelteaua. E doar o provocare să vă spuneţi şi voi părerile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu