Versul original 13.6 Să fiu stupul gol?

Iată şi ultimul vers:

Vin albinele.

Să fiu mărul înflorit?

Să fiu stupul gol?

Florin Grigoriu (Luna în ţăndări)

O frunza ruginie cade. (Plimbareatza)

Nu,las pe altul! (Puiu)
Am cam obosit (Puiu)
in toamna vietii? (Puiu)
A cata oara (Puiu)
Polen din belsug. (Anonim)
Petale albe (Anonim)
Hrana stupului (Anonim)

Polen din belşug (Anonim)
Zâmbeşte,soare! (Anonim)
Naşul zânelor (Anonim)

Fructe de aur!? (Karla)

destin implinit (Karla)

sau e fum in stup (Doina B)
sau miros a tei!!???? (Doina B)
dece-or fi plecând ? (Doina B)
sau pomul lăudat? (Doina B)
sau fagurele? (ion untaru)
(wyu) să fiu o mare?

toate la timpul lor. (anisoara)

Impresionat de rumoarea harnică a albinelor, autorul ar vrea să fie cît de cît pe măsura acestei însufleţiri primăvăratece. Nu cumva această roire îl implică şi pe el? Entuziasmul său se rosteşte însă indecis, într-o alternativă în care deocamdată, uimit, nu poate alege între a fi doar sursa trecătoare sau locul în care se adună mierea.

Simetria originalului nu a fost găsită decăt de Untaru: sau fagurele? (ion untaru). Puiu, într-un puseu negativist, s-a cam recuzat: in toamna vietii? (Puiu), A cata oara (Puiu), Nu,las pe altul! (Puiu), Am cam obosit (Puiu). Nici Anişoara, aparent cumpănită, n-a fost departe de acest spirit delăsător: toate la timpul lor. (anisoara). Doina, simţindu-se vizitată nemeritat, s-a repliat într-un refuz ironic: sau e fum in stup (Doina B), sau miros a tei!!???? (Doina B), sau pomul lăudat? (cu înţelesul pe degeaba) (Doina B) şi s-a păstrat în nedumerire: dece-or fi plecând ? (Doina B).

Plimbăreaţa a nimerit un refuz de departe mai sugestiv: O frunza ruginie cade. (Plimbareatza), în care imaginea spune totul fără nici o retorică.

O serie de comentarii nu au găsit tonul pentru al treilea vers care trebuia legat (sintactic şi logic) de anterioarele ori printr-o altă alternativă, ori printr-un răspuns: Polen din belsug. (Anonim), Petale albe (Anonim), Zâmbeşte,soare! (Anonim), Naşul zânelor (Anonim), Fructe de aur!? (Karla), destin implinit (Karla). Şi wyu lasă o oarecare nedumerire cu privire la legătura de sens cu primele două versuri: (wyu) să fiu o mare?

Versul original 6.1 Gard de cimitir –

Primul vers al poemului sună aşa:

Gard de cimitir –

florile salcîmului

între două lumi

Florin Grigoriu (http://tinyurl.com/58dbgx)

Zid de cimitir- (Doina W)
Album răsfoit- (Doina W)
sub pom un album... (Doina W)

pe malul apei (ion untaru)

Ofranda spre cer - (Puiu)
Fantezie-n alb - (Puiu)
Mor in tacere (Puiu)

cântecul naiului- (anisoara)

File de jurnal- (Henriette Berge)

peste morminte (Doru Emanuel)

Ceea ce ne cucereşte este simplitatea formulării şi gradarea firească, deşi puţin aşteptată, a curgerii versurilor către finalul consonant cu primul vers. Imaginea salcîmului din gard, care îşi împarte cu generozitate florile şi de o parte, şi de alta, spune totul. Gardul devine mai curînd un loc de contopire a celor două lumi în apoteoza înfloririi. Şi salcîmul este un simbol al arborelui nepretenţios, parcă destinat gardului natural, care prin rădăcinile sale se nutreşte din solul aflat de ambele părţi ale gardului. Poate fi asta o invitaţie abia mascată la a-i împărtăşi soarta?

Doina a spus-o din prima dar cu alt cuvînt: Zid de cimitir- (Doina W). Fără cuvîntul cheie care marchează graniţa lumilor, o spune şi Doru: peste morminte (Doru Emanuel).

Alte comentarii au găsit altă identitatea a celor două lumi, realitate şi amintire: Album răsfoit- (Doina W), sub pom un album... (Doina W), File de jurnal- (Henriette Berge), pămînt şi apă: pe malul apei (ion untaru), sunet şi imagine: cântecul naiului- (anisoara), pămînt şi cer: Ofranda spre cer - (Puiu).

Mai puţin motivate, pierzînd legătura cu ideea celor două lumi: Fantezie-n alb - (Puiu), Mor in tacere (Puiu).