joi, 9 iulie 2009

Versul original 34.4 vibrînd în aer



Primul vers este:


vibrînd în aer

libelula roşie

între noi doi


Magdalena Dale (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) Evantaiul

(Mariko san) Vânt buclucaş -

(Glumeu) iubirea in roz-
(Glumeu) ramane secret-
(Ioana Dinescu) toamna aseaza
(Ioana Dinescu) amurg de toamna -
(Ioana Dinescu) mostenitorii:

(Ioana Dinescu) cameleonul -

(George) Doua broaste verzi-

(Karla) glumetul Eros -
(Karla) vise-mplinite-


O să încep cu completările care mi se par superficiale. (Glumeu) iubirea in roz – persiflează şi prin intenţie, dar şi involuntar, apelînd la un cuvînt abstract care transformă poemul într-o simplă definiţie. Pe aceeaşi linie: (Karla) vise-mplinite – totuşi greu de înţeles o asemenea aspiraţie, doar dacă totul nu e doar o glumă frivolă: (Karla) glumetul Eros -. (Ioana Dinescu) toamna aseaza, (Ioana Dinescu) amurg de toamna – doar localizează temporal evenimentul. (George) Doua broaste verzi – un adaos coloristic în decor, cu riscul de a face din cei doi (îndrăgostiţi) nişte fachiri gata să-şi devoreze propria iubire.


Chiar mai puţin motivate: (Mariko san) Vânt buclucaş -, (Glumeu) ramane secret -, (Ioana Dinescu) mostenitorii:, (Ioana Dinescu) cameleonul - sau doar nu le înţeleg eu motivaţia... secretă.


Reuşită mi se pare: (Anonim) Evantaiul – face aluzie la tremurul aripilor libelulei, dar poate fi şi un evantai aşezat strategic şi sfielnic în calea emoţiei, răcorind înfierbîntarea celor doi. Iar ca element de recuzită nipon, ne transpune şi în atmosfera unei specifice delicateţi rituale.


Originalul a vrut, din contra, să devoaleze emoţia celor doi aşezînd între ei tremurul delicat şi îmbujorarea unei libelule. Vibraţia libelulei pare să fie, aşa cum relevă o strofă blagiană, o mărturisire simbolică a unei taine pe care cei doi şi-o ascund cu prea multă sfială:


„În cutreierul prin spaţii
cari în altele răspund,
cînte el ce în neştire
mie însumi eu mi-ascund.”


(e vorba despre un nor atoştiutor).



3 comentarii:

Magdalena Dale spunea...

Multumesc, Corneliu! Ai intuit foarte bine :)

Haiku-ul asta porneste chiar de la intamplare adevarata. Acea libelula rosie chiar s-a asezat intre noi doi iar vibratia din aer a preluat-o in inchipuirea mea libelula care am tinut sa fie rosie tot ca un simbol. Si adevarul este ca rosie a fost, dar nu singura. S-a mai asezat si o libelula neagra pe margine de caiet vrand parca sa scrie haiku...

Libelula este kigo de toamna, deci toate completarile care includeau toamna in mod explicit aduceau un plus de informatie care trebuie evitat in haiku. Se considera ca sunt prea putine cuvinte si atunci este ideal ca fiecare cuvant sa sugereze altceva.

Multumesc tuturor celor care s-au aplecat asupra celor doua versuri incercand sa-mi ghiceasca emotia care le-a creat

Mariko san spunea...

Mariko san

Se nasc sentimente de dragoste (libelula rosie)intre noi , sentimente intime pe care le vrem doar pentru noi.Uneori,cand devin vizibile pentru cei din jur, incercam sa le disimulam, dand vina pe aparente sau factori exogeni(vant)care ne joaca feste (buclucas), inducand in eroare pe cei din jur.
Cei drept, varianta mea este cam "plata", pe cand originalul este de o delicatete si gingasie aparte ca toate poemele Magdalenei Dale.

Ioana Dinescu spunea...

Pai sa explic: libelula am interpretat-o ca pe o bijutere (o brosa cu rubine, de ex.) pe care se bat mostenitorii. In cealalta varianta, cameleonul (momentan) verde pandeste libelula rosie, dar nu ajunge la ea fiindca este intre noi doi. Recunosc insa ca e nevoie de multa fantezie ca sa iti inchipui scena...:))