Ultimul vers este:
băltoaca din drum –
cîţiva nori se-mprăştie
sub roata căruţei
Dumitru Radu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Sorin Toma BOC) sub roata carului
(doina b) sub paşi mărunţi,
(doina b) copii desculţi
(doina b) hulubi la scaldă...
(doina b) sub copite...
(doina b) dar vin alţii...
(Ioana Dinescu) în stropi noroioși
(Ioana Dinescu) în guițături
(Ioana Dinescu) pe voalul miresii
Ce se întîmplă de fapt: căruţa trece greoi prin balta din drum. Ce reţine, în spiritul haiku, autorul? El este atent la oglindiri şi corespondenţe, pentru el, cerul întreg se află în orice băltoacă şi călcătura banala şi apăsată a boilor are efecte nebănuite în lumea celestă. Nimic nu este condamnat la insignifianţă, nimic nu este vulgar şi trivial, nimic nu este plat şi inexpresiv. Oriunde şi oricînd poţi regăsi o tresărire, un palpit al marelui tot.
Începînd cu (Sorin Toma BOC) sub roata carului, care nu a uitat că e vorba de drum, completările caută şi găsesc un agent care să agite balta: (doina b) sub paşi mărunţi, (doina b) copii desculţi, (doina b) hulubi la scaldă..., (doina b) sub copite... deşi, cu atîta nelinişte, pierd continuitatea sintagmei.
Una din completări, deşi băltoaca e-n drum, o lasă neatinsă, oglindă netulburată, pentru perindarea norilor: (doina b) dar vin alţii...
Alte completări au notat şi alte mărunte evenimente provocate de tulburarea bălţii şi asociate cu împrăşierea norilor: (Ioana Dinescu) în stropi noroioși, (Ioana Dinescu) în guițături, (Ioana Dinescu) pe voalul miresii, ultima, ironică, ia în considerare contrastul dintre voalul alb şi macularea lui cu norişorii (noroioşi) ţîşniţi din baltă. Luate împreună, toate trei par să închipuie o scenă întreagă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu