luni, 20 iulie 2009

Versul original 36.1 o singură umbră



Poemul în întregime este:


noapte cu lună

el şi ea tremurînd

o singură umbră


Gabriel Iordan-Dorobanţu

(Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Mariko san) un singur trup

(Karla) pe acelas drum

(Anonim) in Carul mare

(Ioana Dinescu) rapirea din serai....:)
(Ioana Dinescu) n-au platit factura

(Anonim) ajun de martie

(Glumetu) si lupii urland

Bine gradat efectul final. Luna-şi vădeşte menirea abia în versul trei. Noaptea ar vrea să-i ascundă pe cei doi, dar luna mărturiseşte şi protejează totodată taina lor umbratică. Luna consimte şi conspiră oarecum la această taină, înfrigurarea celor doi nefiind străină de un complice fior selenar.


Cu aceeaşi intenţie, (Mariko san) un singur trup este mai simplistă, prinde emoţia, contopirea, dar nu şi taina ei umbratică, (Karla) pe acelasi drum simte angajarea cuplului, dar ignoră luna, (Anonim) in Carul mare deplasează totul, în manieră holliwoodiană, într-o lume siderală. (Ioana Dinescu) rapirea din serai....:) face un ultim deserviciu ideii fixînd-o într-o carpetă de apartament.


Alte completări motivează tremurul foarte terestru: (Ioana Dinescu) n-au platit factura, (Anonim) ajun de martie, (Glumetu) si lupii urland.



Niciun comentariu: