Versul de la mijloc este:
noapte de ploaie –
la semafor tăcerea
îşi schimbă culoarea
Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(aserb) soarele la răsărit
(Mariko san) fără martori lacul
(Ioana Dinescu) vitraliul ogivelor
(Ioana Dinescu) apele fantanilor
(Karla) o panza de apa
(Mariko san) doar farul din port
Noapte de ploaie vrea să accentueze ploaia neîntreruptă, fără răgaz care devine parcă însăşi urzeala nopţii. Întunericul, perdeaua de apă, caldarîmul ud şi în toată urbea nici ţipenie. Şi totuşi, la semafor, poate singura sursă de lumină a locului, fără să treacă vreun vehicol sau vreun om, jocul ritmic de lumini se reflectă ciudat pe asfalt, accentuînd parcă miraculos pustietatea.
(Mariko san) doar farul din port surprinde, la fel ca originalul, o sursă singuratică de lumină care pare să poarte un dialog mut cu ploaia şi întunericul.
Fără motiv totuşi, din moment ce e noapte, schimbarea culorilor în completările: (Mariko san) fără martori lacul, (Ioana Dinescu) vitraliul ogivelor, (Ioana Dinescu) apele fantanilor, (Karla) o panza de apa.
Mai motivate: (aserb) soarele la răsărit şi (Anonim) ochii tai cenusii (care evocă poate lumina interioară a emoţiei).
Un comentariu:
Am mers pe ideea ca si intunericul are mai multe nuante. Exista negrul noptilor fara luna, negrul noptilor cu stele, al celor de deasupra marii, al celor insomniace, de singuratate, de boala.....de fiecare data intunericul este altfel; intunericul noptilor ploioase e altfel decat cel al noptilor senine, si asta este ceea ce am vrut sa surprind reflectat prin sticla, sau de oglinda apei....
Trimiteți un comentariu