marți, 21 iulie 2009

Versul original 36.1 gangul viscolit



Primul vers este:


gangul viscolit –

o vrabie ciugulind

pâinea orbului


Tamaş Valeria (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Anonim) Dimineata alba-

(Mariko san) Iarnă sub pasaj -

(Ioana Dinescu) zidul troienit -
(Ioana Dinescu) Piata San Marco -

(Karla) drum inghetat
(Karla) nu mai e singur
(Karla) prietenie

(Doru Emanuel) străzi viscolite

Poemul este construit pe schema unui potenţiometru, versurile derulîndu-se amplifică senzaţia de vitregie a vremii şi de epuizare a resurselor. Pînă şi vrabia s-a retras din faţa urgiei într-un adăpost ad-hoc împărţit cu cerşetorul orb. Dar, în mod paradoxal, în faţa vrăjmăşiei care bîntuie afară, se creează o oază de solidaritate a fiinţelor aflate în restrişte. Deşi n-o vede, orbul o simte şi o îngăduie pe vrăbiuţă la cina lor de taină.


Majoritatea completărilor regăseşte pentru scena menţionată acelaşi cadru iernatic, neprielnic: (Anonim) Dimineata alba-, (Mariko san) Iarnă sub pasaj -, (Ioana Dinescu) zidul troienit - , (Karla) drum inghetat, (Doru Emanuel) străzi viscolite. Doar una rătăceşte exotic: (Ioana Dinescu) Piata San Marco -.


Alte două completări notează efectul benefic al împărtăşirii din aceeaşi pîine: (Karla) nu mai e singur, (Karla) prietenie. Se pierde însă în acest fel tocmai surpriza gestului care este unul anunţat.


Niciun comentariu: