Cu versul din mijloc, poemul este:
arşiţa nopţii –
luna nu mai încape
în nicio baltă
Muntean Flavia (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Anonim) nu mai petrec broastele
(Anonim) nu mai sar veseli pestii
(Mariko san) nu se mai vede cerul
(Karla) un strop de racoare
(Karla) nu imi gasesc odihna, racoarea
(Karla) venus nu mai incape
(Karla) namol de Techirghiol nu-i
(Ioana Dinescu) luna nu vrea sa se scalde
(Ioana Dinescu) nu-l gasesc pe bietul print
(Anonim) nu isi gaseste leacul
(Glumetu) luna haikanului nu-i
Ideea poemului este aceea a uscăciunii excesive: bălţile se evaporă într-atît încît nici oglindirile nu mai sînt posibile. Desigur, arşiţa este atît de pronunţată încît închipuirea trece uşor de la oglindire la scaldă. Nu mai încape este un mod iscusit de a spune că luna voia să intre cu totul în apă, iar bălţile au scăzut de-a dreptul meschin.
Ideea oglindirii prohibite se regăseşte în: (Mariko san) nu se mai vede cerul, (Karla) venus nu mai incape.
Frustrarea declanşată de caniculă este mărturisită în: (Anonim) nu mai petrec broastele, (Anonim) nu mai sar veseli pestii, (Karla) un strop de racoare, (Karla) nu imi gasesc odihna, racoarea, (Glumetu) luna haikanului nu-i (bănuiesc că aici se confesează un haijin rebotezat).
O escaladare a motivului găsim în: (Karla) namol de Techirghiol nu-i (unde şi nămolul s-a întărit), drept care pînă şi luna nu mai tînjeşte după o baie: (Ioana Dinescu) luna nu vrea sa se scalde, iar autoarea nu-şi mai găseşte broscoiul rîios ca să-l sărute recuperator: (Ioana Dinescu) nu-l gasesc pe bietul print.
În această situaţie, anulînd kireji-ul, anonimul căinează arşiţa însăşi, care (Anonim) nu isi (mai) gaseste leacul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu