duminică, 26 iulie 2009

Versul original 36.7 dintr-o dată albastrul



Poemul în întregime este:


o ciocîrlie –

dintr-o dată albastrul

atît de adînc


Eduard Ţară (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Ioana Dinescu) cade in apa cerului

(Karla) se-afunda in lumina

Poemul este o revelaţie mărturisită a unor corespondenţe nebănuite. Cerul, cu seninul, său este potenţat de cîntecul ciocîrliei. Nu doar că ridici capul în căutarea cîntăreţului celest, dar, urmărindu-i înălţarea, măsori totodată amploarea şi intensitatea albastrului, rezonanţa lui sufletească. Seninul cerului se adînceşte, amplificat de trilul ciocîrliei, pînă la simţămîntul serenităţii.


Originalul a contrapus ciocîrliei albastrul, a făcut diferenţa şi a sugerat efectul neaşteptat al unui boţ de pămînt asupra boltei albastre. Completările nu respectă kireji-ul şi continuă vorbirea despre ciocîrlie. Mai mult sau mai puţin metaforic (apă, lumină pentru văzduh), ele nu fac din cer decît un spaţiu în care evoluează ciocîrlia pînă la pierderea de sine: (Ioana Dinescu) cade in apa cerului, (Karla) se-afunda in lumina.



Niciun comentariu: