joi, 16 iulie 2009

Versul original 35.4 a fost odată



Ultimul vers este:


Cercei din două

cireşe la ureche -

a fost odată


Şerban Codrin (inedit)


(Anonim) Top Eden Fashion

(Karla) coapte si rosii
(Karla) cresc copilele

(Ioana Dinescu) negre perlele
(Ioana Dinescu) doar una-i cu viermi

(Mariko san) ieri, azi ceai din cozi

(Glumetul) haikaiul


Gesturile inocente care ne răsar din cînd în cînd impetuos în amintire sînt ca un fel de embleme din care se revarsă o lume, un climat, o atmosferă. Nu e nevoie de nimic altceva decît de această imagine necăutată. O lume, pentru că schimbările accelerate din ultima vreme împing acea copilărie nu doar în trecutul nostru ireversibil, ci şi într-o vreme care mai mult ca sigur nu va mai fi repetată de alte generaţii. Şi, în ultimă instanţă, în poveste, în legendă: a fost odată... Un poem care, în spiritul haiku-ului, notează reţinut, discret, fără vreo zbuciumată gesticulaţie lirică, o nostalgie copleşitoare.


Cîteva completări circumstanţiază infructuos ceea ce spunea primul vers: (Karla) coapte si rosii, (Ioana Dinescu) doar una-i cu viermi, (Ioana Dinescu) negre perlele (poate ochii copilei?), sau, dacă n-o spunea în mod expres, se deducea firesc şi lesne din puţinul esenţializat.


Într-un ton minor şi sfătos, nostalgia este surprinsă în: (Karla) cresc copilele. Mai acidulat şi mai resemnat în: (Mariko san) ieri, azi ceai din cozi. Transfigurînd şi notînd suplimentar şi o epocă apusă a poemului nipon pus la ureche ca un talisman: (Glumetul) haikaiul.


Cea mai bună completare, la concurenţă cu originalul, în manieră senryu: (Anonim) Top Eden Fashion.



3 comentarii:

Anonim spunea...

Perlele se inegrisera de suparare pentruca ciresele rosii fusesera avansate la rang de cercei......mi se pare de inteles, nu?....:)

Ioana Dinescu spunea...

...scuze, anonimul de mai sus sunt eu....

Corneliu Traian Atanasiu spunea...

E de înţeles, dar e ghicitoare.