Versul original 21.2 Victorie!

Iată şi primul vers:

Victorie! –

iarba pe meterezele

cetăţii

Iulian Dămăcuş (Stîlpi de felinar)

(anisoara) in loc de soldaţi

(Mariko san) E pace -
(Mihnea Voicu Simandan) epoci trecute

(Karla) Sit arheologic -
(Karla) Traiasca pacea! -

(Doina) Gâştele Romei-
(Doina) perenitate-
(Doina) sămânţa in vânt-
(Doina) invingătoare-

(Andrei S) invadatori tăcuţi -
(Monica Trif) fulgi intarziati-
(Doru Emanuel) doar caprele pasc

E o victorie tristă, dar, în felul ăsta, natura îşi ia mereu revanşa. Asediul ierbii este permanent şi începe cu firele care se strecoară printre pietrele pavajului, cresc pe şanţuri şi-n rigole, se insinuează oriunde praful care s-a adunat şi a prins un pic de umiditate. Acţiunea ierbii este constantă, lentă şi răbdătoare, insidioasă, tăcută, nespectaculoasă şi neostentativă. Şi totuşi...

Acolo, pe meterezele cetăţii, ea stă (anisoara) in loc de soldaţi, şi, deşi (Doru Emanuel) doar caprele (o) pasc, ne dă sentimentul că (Mariko san) E pace –, victoria ei ne încîntă într-un anume fel şi ne redă încrederea într-o anume (Doina) perenitate- (Doina) invingătoare-, alta decît cea a şubredelor victorii umane.

O situare în timp: (Mihnea Voicu Simandan) epoci trecute, (Karla) Sit arheologic –, (Doina) Gâştele Romei-, este uşor superfluă, versurile ce urmează spunînd şi ele acelaşi lucru. Şi (Andrei S) invadatori tăcuţi – este pleonastic, iar (Doina) sămânţa in vânt- şi (Monica Trif) fulgi intarziati- nu leagă cu celelalte versuri. (Karla) Traiasca pacea! – cam preşcolar.