Ultimul vers este:
Un singur mac
în tot lanul de grîu –
poem într-un vers
Ion Roşioru (Stîlpi de felinar)
(aserb) vuiesc tractoare
(aserb) veseli copiii
(doina b) erbicidare.
(doina b) vedetă-n roşu....
(doina b) unicitate....
(Beletty) sa-l ardem pe rugul verii.
(Karla) peisaj unic
(Karla) odisee,suflet candid
Autorul reuşeşte să schimbe registrul cu subtilitate, diferenţa de planuri asigură un acord mai vibrant între cele două imagini. Unicitatea nu este rostită abstract, dar este prezentă în cei doi de un care-şi răspund unul altuia. Poemul într-un vers este echivalentul emoţional al macului singuratic.
Se vede diferenţa mai ales cînd completarea nu aduce nimic nou, ci se pronunţă doct, printr-o abstracţie, asupra primei imagini: (doina b) unicitate...., (Karla) peisaj unic sau concluzionează liric: (Karla) odisee,suflet candid. Este modul pleonastic de a repeta fără har ceea ce era cuprins în versurile anterioare.
Tot continuări fără nicio metamorfoză sînt: (aserb) vuiesc tractoare, (aserb) veseli copiii, (Mariko) splendoarea verii, (doina b) erbicidare. – sînt simple adaosuri deductibile, lipsite de orice surpriză, care parcă turtesc relieful firav al macului. În schimb, (Beletty) sa-l ardem pe rugul verii (mult prea lung) deschide perspectiva unui discurs belicos, nepotrivit atitudinii contemplative, neimplicate a haiku-ului, care nu mai construieşte nimic alături.
(doina b) vedetă-n roşu... consumă versul pentru a spune ceea ce, de fapt, ştiam. Trebuia doar să găsim altceva cu care macul să poarte un dialog fără cuvinte. Şi (Anonim) basma roşie reuşeşte la superlativ acest lucru. S-a schimbat planul şi registrul emoţional într-unul posibil erotic. Comparaţia sau deducţia sînt doar subînţelese, ludice, ne lasă pe noi să facem substituţia. Să fie ea acolo sau distanţa e încă prea mare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu