Iată şi versul care lipsea:
Stau la fereastră –
Felinarul măreşte
Umbra pisicii
Olga Neagu (Stîlpi de felinar)
(Anonim) ncremeniti canarii sub
(doina b) la lumina lunii vad
(doina b) furisata prin iarba...
(doina b) tolanita la soare...
(Karla) cu lanterna fugaresc
(Karla) lampionul lungeste
(Karla) icoana bunicii si
Un poem de notaţie. Faptul observat este la îndemîna oricui, deşi nu toată lumea îi dă importanţă. Autoarea nu se implică, ne evocă doar scena, ciudata amplificare a umbrei cînd pisica se apropie de felinar. Poate fi aici doar o simplă delectare, dar şi o ameninţare, o tresărire. Este, oricum, o redeşteptare a emoţiei pe care o simţim în noapte, cînd umbrele sînt dimensionate altfel decît fiinţele.
Una din completări a picat peste versul original: (Karla) lampionul lungeste, altele au ales alte surse de lumină: (doina b) la lumina lunii vad şi o atitudine voluptuoasă: (doina b) tolanita la soare... sau una ludic-zădărîtoare: (Karla) cu lanterna fugaresc.
Cîteva au pus accentul pe umbra ameninţătoare a pisicii: (Anonim) ncremeniti canarii sub, pe modul subtil cum se strecoară către vreo pradă: (doina b) furisata prin iarba... sau pe atmosfera de tihnă aproape pioasă pe care o comunică interiorului: (Karla) icoana bunicii si.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu