Versul original 20.7 Gară-n ars Bărăgan

Primul vers al poemului este:

Gară-n ars Bărăgan –

ornice Paul Garnier

ştirbe de ace

Emil Burlacu (Stîlpi de felinar)

(Doina B) centrul cetăţii-
(Doina B) pe bulevarde..
(Doina B) la intersecţii...
(Doina B) gările ţării.....

(Andrei S) suflete roase -

(Anonim) sub luna plina
(Anonim) printre nimicuri
(Anonim) iesite din iarna
(Anonim) la mana a doua

(Mariko san) În caniculă -

(Mariko san) Gări în arşiţă -
(Mihnea Simandan) pe mâna stângă

(Sorin Toma BOC) clipa nefasta -

Primul vers, Gară-n ars Bărăgan, ne situează în atmosfera acelei întinderi nesfîrşite şi pustiite de căldura verii. Un loc unde viaţa abia mai palpită şi totul pare epuizat de caniculă. Acestui climat de torpoare şi somnolenţă, în care gara pare să se lichefieze încet în peisaj, pierzîndu-şi semnificaţia de reper al civilizaţiei, i se adaugă în versurile următoare, gradat, alte semne ale decrepitudinii. Ornicele din alte vremuri sînt deja lipsite de ace, veşnicia Bărăganului nu se mai scurge, e statică, topeşte totul în starea de pustiu şi paragină.

Completările au încercat, cu mai puţin har, să situeze şi ele ornicele în spaţiu: (Doina B) centrul cetăţii-, (Doina B) pe bulevarde.., (Doina B) la intersecţii..., (Doina B) gările ţării... , (Anonim) sub luna plina, (Anonim) printre nimicuri, (Anonim) iesite din iarna, (Mihnea Simandan) pe mâna stângă.

Fără să ascocieze gara, canicula, bărăganul, Mariko s-a apropiat de original: (Mariko san) În caniculă –, (Mariko san) Gări în arşiţă –.

Mai puţin reuşite: (Andrei S) suflete roase - , (Sorin Toma BOC) clipa nefasta -.

*

De săptămîna viitoare reintrăm în normal. Scuze pentru întrerupere. Caut colaboratori care să poată susţine măcar o parte din activitatea de aici.