marți, 28 aprilie 2009

Versul original 24.1 adunînd-risipind



Tot poemul sună aşa:

Lopata pe lac

adunînd-risipind

soare şi sălcii


Dumitru Radu (Stîlpi de felinar)


(Anonim) oglinda sparta-n doua
(doina b) risipind imaginea-
(doina b) în mii de piese puzzle,
Monica Trif barca purtata de

(Karla) ciomageste cu naduf -

Exerciţiul era simplu, trebuia găsită o legătură între lopata de pe lac, soare şi sălcii. Toată lumea a imaginat scena unei bărci care trece printre imaginile soarelui şl sălciilor oglindite în lac.


Karla, în dispoziţie proastă, a văzut lopata aplicînd lacului o corecţie drastică: ciomageste cu naduf – (în plus a pus o linioară de despărţire falsă într-o propoziţie care continuă firesc în versul trei).


Monica a desconsiderat lopata, considerînd că barca poate fi propulsată doar de soare şi sălcii: Monica Trif barca purtata de.


Oglinda apei şi imaginile din ea au atras alte completări care pun pe seama lopeţii (Anonim) oglinda sparta-n doua sau tulburarea imaginilor reflectate: (doina b) risipind imaginea-, (doina b) în mii de piese puzzle.


Versul original este mai subtil, lopata nu mai are funcţie de propulsie, ea se rezumă la un joc nostalgic şi echivoc cu imaginile din apă. Într-un anume fel, ea face jocul contemplării, care şi ea adună şi risipeşte amintiri evocate de soarele şi sălciile clătinate pe undele lacului.



Niciun comentariu: