Poemul în întregul lui este:
Ladă de zestre –
într-un ungher cămaşa
unui fluture
Petruţ Pârvescu (Stîlpi de felinar)
(Anonim) pulbere pe-aripa
(Anonim) culoarea pe-aripa
(doina b) la pastrat crisalida
(doina b) găuri,urma trecerii...
(aserb) narcisa-i martora
(Mariko san) colţu-i ascunde urma
Ochiul ironic, dar şi tandru, al privitorului care deschide cufărul din alte vremuri surprinde printre veşminte sau mai curînd în lada goală gogoaşa unui fluture. Brusc, asemuieşte spiritul, de acum amuţit, al trecutelor vremi cu efemerul zbor fluturelui ce ne-a lăsat zestre numai cămaşa.
Cu toată delicateţea lor, (Anonim) pulbere pe-aripa, (Anonim) culoarea pe-aripa nu compun cu primul vers. Ca şi (aserb) narcisa-i martora evadată în aer liber. Nici (Mariko san) colţu-i ascunde urma nu e prea inspirat, nu pare prea limpede ca imagine.
(doina b) zăreşte-n ladă acelaşi lucru: la pastrat crisalida, sau urmele vremurilor trecute şi ale moliilor harnice: (doina b) găuri,urma trecerii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu