Ultimul vers este:
Colibă veche –
Rogojină de paie
Peste mirişte
Angela Furtună (Stîlpi de felinar)
(Doina B) mă-ndeamnă la somn.
(Doina B) mă-mbie la vis.
(Doina B) in aşteptare.
(aserb) amintiri cu dor.
(Mihnea Simandan) soarele pe cer
(Florinel) sub câinele orb
(Carmen Stanciu) sub opinca Lui
(Doru Emanuel) luceşte-n soare
(Mihnea Simandan) sunetul mării
(Karla) peste miriste
(Sorin Toma BOC) luna prin tavan
(Monica Trif) sub talpa ursului
Ultimul vers continuă şi în acelaşi timp deviază printr-o aluzie subtilă de la ce spun primele două. Aparent, în metafora rogojină-mirişte este doar o repetiţie pleonastică, dar sugestia pe care ea o lansează face din vechea colibă un palat al cărui domeniu se întinde peste întreaga mirişte. Rostul secerişului nu a fost decît acela de a desfăşura această rogojină armonizată cu coliba vetustă şi dezafectată care îşi caută acum rostul, reaşezîndu-se în peisajul natural ca décor pentru un posibil basm. Nu miriştea-n sine este rogojina, ci închipuirea noastră întinsă miraculos peste ea.
Unele dintre completări au surprins virtuţile soporifice şi reveriace ale peisajului: (Doina B) mă-ndeamnă la somn., (Doina B) mă-mbie la vis. şi chiar atmosfera de zăbavă dinaintea unei posibile revelaţii (Doina B) in aşteptare. Doar una a picat însă peste soluţia originalului: (Karla) peste miriste.
Alte completări au detaliat decorul cu alte elemente din peisaj sau dispoziţii sufleteşti: (Mihnea Simandan) soarele pe cer, (Doru Emanuel) luceşte-n soare, (Mihnea Simandan) sunetul mării, (Mariko san) de jur împrejur, (Karla) din snopul de grau, (Anonim) mirosul fericirii, (aserb) amintiri cu dor.
Mai reuşite: (Florinel) sub câinele orb – parcă îmbiindu-ne să suplinim neşansa cîinelui ieşind din obişnuita noastră cecitate lirică, (Carmen Stanciu) sub opinca Lui – care trece deja în legendă, (Sorin Toma BOC) luna prin tavan – găsind altă soluţie mai interiorizată, (Monica Trif) sub talpa ursului –aducînd în decor un suveran îndreptăţit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu