luni, 9 noiembrie 2009

Versul orginal 44.7 un steag fără ţară



Cu ultimul vers la locul lui, poemul este:


după furtună

atârnă epuizat

un steag fără ţară


Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)


(Doina) drapelul UE
(
Doina) leagăn sub nuc
(
Doina) cocoşul pe horn...
(
Doina) braţ pe timonâ...

(Mariko-san) panoul promo

(Ioana Dinescu) un rest de umbrela
(Ioana Dinescu) barometrul
(Ioana Dinescu) indicatorul

(Sorin) un crampei de nor

(Mariko san) norul deşărtat

(Karla) un ram de cires
(Karla) doar un paianjan

(Thai) ciorapul pe sârmă


Originalul derutează simbolismul drapelului. O flamură era emblema unei ţări, a unei naţii, a unui grup adunat sub el pentru a apăra sau impune o cauză. Un steag se identifica aproape cu grupul şi era o denumire mai veche pentru o mică unitate militară. Steagul era mîndria grupului care îi dădea onorul şi îl apăra cu preţul vieţii. Pierderea steagului era echivalentă cu dezonoarea şi desfiinţarea unităţii care l-a pierdut. Simbolic vreau să spun. Simbolul nu deţine însă niciodată şi adevărul. În el se amestecă adevărul cu minciuna.


Un steag fără de ţară este deci aproape un nonsens simbolic. După furtună totuşi, steagul poate rămîne doar o zdreanţă decolorată care mărturiseşte doar vlăguirea, fără să mai păstreze vreo identitate. Şi, în felul ăsta, devine un alt fel de simbol, unul care-şi schimbă semnificaţia. Unul, aici, profund sincretic, căci în el sînt amestecate fără să le mai poţi distinge zdrenţuirea steagurilor extenuate de furtună cu istovirea zdrenţelor umane rămase după conflagraţie. Combatanţii, sleiţi în lupte fără sens, se întorc la vatră fără să mai aibă vreo cauză, ei înşişi steaguri jerpelite, fără ţară.


Osteneala de după furtuna a fost atribuită unor obiecte fîlfîitoare: (Doina) drapelul UE, (Thai) ciorapul pe sârmă (o viziune ironic-delicată), (Mariko-san) panoul promo sau unora mai mult ca sigur deteriorate: (Doina) leagăn sub nuc, (Doina) cocoşul pe horn..., (Doina) braţ pe timonă... (de ce doar cocoşul articulat?), (Karla) un ram de cires, (Ioana Dinescu) un rest de umbrela.


Mai interesante sînt cele care au funcţionat pînă la epuizare: (Ioana Dinescu) barometrul, (Ioana Dinescu) indicatorul, (Sorin) un crampei de nor, (Mariko san) norul deşărtat.


Premiantul este: (Karla) doar un paianjan, cu toată fragilitate lui, singurul supravieţuitor al dezastrului.





Niciun comentariu: