Iată şi ultimul vers:
Pãpãdii înflorite
printre ruine antice
sunetul sapei
Ana Ruse – (RK aprilie 2008)
(Sorin) capre la pascut
(Anonim) impietate
(Anonim) eternul aur
(Manuela D.) vantul adie
(Karla) capodopera
(mvs) strabunii nostri
(Mariko) umbra cosaşului
(Doina) ecourile
(Doina) serpii la soare.....
(Doina) vipere cu corn
(Doina) aripi fâlfâind....
(Mariko san) copiii fac lanţ
Natura îşi ia revanşa. Păpădiile cresc peste ce a rămas din ambiţiile eforturilor umane. Sunetul sapei este totuşi ambiguu, el poate fi o dovadă a revenirii terenului locuit demult în circuitul agricol sau una a unor recente săpături arheologice.
Încep cu aceleaşi completări improprii haiku-ului pentru că interpretează imaginile: (Anonim) impietate (a păpădiilor sau a caprelor?), dau verdicte: (Anonim) eternul aur (păpădiile sau comorile ascunse?), (mvs) strabunii nostri (de ce ai noştri?), (Karla) capodopera (greu de crezut, de obicei doar cioburi de ulcele), (Doina) ecourile (prea înţelept, didactic).
Mai bune completările care adaugă doaar tuşe la imaginea întoarcerii locului în natură: (Sorin) capre la pascut, (Manuela D.) vantul adie, (Doina) serpii la soare..., (Doina) vipere cu corn, (Doina) aripi fâlfâind...
(Mariko san) copiii (veniţi în excursie) fac lanţ aduce o notă de vioiciune care compune bine cu păpădiile şi cu acel vers minunat şi candid al lui Blaga:
“ca un joc de iezi pe morminte înalte”
Cea mai bună mi se pare: (Mariko) umbra cosaşului care surprinde şi realitatea, amintită mai sus, a fîneţei de peste ruine cosită acum, dar şi aluzia la acel zeu al morţii care retează totul. Cosaşul în acţiune se aude, iar umbra lui se întinde peste ruine şi se resimte în închipuire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu