Poemul întreg este:
mi-am legat ceasul
de-un porumbel ca să văd
cum zboară timpul
Ioan Marinescu-Puiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)
(Sorin) de un cuc - acum vad
(Doina) de o aripă să văd
(Doina) de al lui Puiu(Marinescu) să văd...
(Doina) de o "paraşută"-vai..(de amuzament !!!)
(Mariko-san) de viaţa-mi ca să vezi
(Ioana Dinescu) de-o sageata ca sa vad
(Ioana Dinescu) de-un zefir ca sa vad
(Ioana Dinescu) de vorbe ca sa vad
(Karla) hehe!...ieri copil, azi om
Modul acesta de a vorbi este un truc empatic. Un fel de a vorbi care arată disponibilitatea experimentală a autorului. Marin Sorescu îl folosea cu mult succes. Aici, expresia comună şi dezolată care constată doar şi se lamentează că vremea nu stă pe loc este deturnată. Timpul poate evolua şi într-un zbor capricios şi zig-zagat dar plin de bucuria de nestăvilit a volutelor. Nu se mai duce pur şi simplu fără rost, ci, exersînd arta adevărată a zborului, se preschimbă şi se îmbogăţeşte miraculos. Ultimul vers poate fi deci o comprimare printr-o omisiune complicitară a sintagmei: cum zboară, realmente, timpul.
Originalul, alegînd porumbelul, sfida expresia pe care o muta din matca ei. Cu un joc de cuvinte ingenios, (Sorin) de un cuc - acum vad, scoate timpul din mecanismul ceasornicului (cu cuc) şi-i redă libertatea păsării. În uşor degrade: (Ioana Dinescu) de-un zefir ca sa vad, (Doina) de o aripă să văd, (Ioana Dinescu) de-o sageata ca sa vad, (Ioana Dinescu) de vorbe ca sa vad.
Glumeţ doar: (Doina) de al lui Puiu (Marinescu) să văd..., (Doina) de o "paraşută"-vai... (de amuzament !!!)
Cu intenţii de panseu: (Mariko-san) de viaţa-mi ca să vezi, (Karla) hehe!...ieri copil, azi om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu