Poemul complet este:
Luna priveşte –
căprioara soarbe
stele din izvor
Adina Enăchescu – (RK iulie 2008)
(Doina) drumeţul insetat bea
(Doina) caii la adăpat cu....
(Doina) in ulceaua feciorei...
(Karla) inaltul adanc plin cu
(Karla) gand adapandu-se cu
(Karla) locul intalnirii reci
(Karla) bolta cerului plina cu
(Mariko-san) în fanta dintre sălcii
(ManuelaD.) apa ne-nceputa cu
(Radu Ignatescu) la oglinda ei printre
(Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb
(Ioana Dinescu) licurici la-ntrecere cu
Dacă luna-n persoană priveşte căprioara însetată, pare firesc ca din izvor să se reverse stelele. Un poem corect, onest, aflat pe marginea periculoasă a clişeului – preferinţa devenită comună pentru umbra sau oglindirea lucrurilor. A sorbi cerul din apă nu este străin nici poeziei de factură occidentală:
“De sete ars, cum tremură în totul
ajuns la iezer - cerbul ! Dar abia
atinge apa mulcomă cu botul.
Din luciul albăstriu, precum e fierul,
sorbind, cu grije-alege, parc-ar vrea
să bea uşor, din apă, numai cerul.”
(Cerbul – Lucian Blaga)
Adăpatul a fost tema predilectă a majorităţii completărilor: (Doina) drumeţul insetat bea, (Doina) caii la adăpat cu..., (Karla) gand adapandu-se cu, (Ioana Dinescu) pasarile noptii sorb.
(Karla) a încercat cîteva acrobaţii oximoronice: inaltul adanc plin cu, (Karla) bolta cerului plina cu, dar s-a poticnit la (Karla) locul intalnirii reci (?), unde a pierdut legătura sintactică cu ultimul vers. (Mariko-san) a ales un termen mai curînd tehnic: în fanta dintre sălcii, nepotrivit cu izvorul şi sălciile.
A ignorat merituos ca intenţie kireji-ul deja dat: (Radu Ignatescu) la oglinda ei printre, deşi acolo e vorba de oglindirea/imaginea ei.
Bine găsite: (Doina) in ulceaua fecioarei..., (ManuelaD.) apa ne-nceputa cu, făcînd aluzie la neprihănire.
Abătîndu-se de la adăpat, (Ioana Dinescu) găseşte o concurenţă demnă de luat în seamă stelelor din izvor: licurici la-ntrecere cu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu