Versul original 44.4 sărbătoreşte

Ultimul vers la locul lui este:

nu mă mai aflu-n

treabă – de-acum forfotesc

sărbătoreşte

Corneliu Traian Atanasiu (Antologia ROMANIAN KUKAI)

(Doina) ca-n sărbătoare
(Doina) printre amintiri...
(Doina) printre CV-uri....
(Doina) viaţă boemă..

(Mariko san) cu hărnicie

(Karla) sa scriu haiku
(Karla) a nascut soata
(Karla) dublat,"pe bune"
(Karla) ca nu am unde!?

(Ioana Dinescu) ca in parlament
(Ioana Dinescu) ca pentru mine

Una din bolile comportamentale ale omului contemporan, care se autointitulează cu aplomb civilizat, este agitaţia sterilă. Nu poate sta locului, adoră activismul, roboteala, hărnicia tembelă, aflarea (importantă) în treabă. Boala se manifestă însă şi dincolo de acea parte a vieţii care-ţi cere (azi poate imperios) să fii în priză şi să funcţionezi. Agitaţia devine un mod de viaţă şi cotropeşte şi acea parte a vieţii care era rezervată odihnei, răgazului, refacerii. Strămoşul acestei agitaţii de divertisment este ceea ce mărturiseşte domnul din Petiţiune impiegatului:

“— Dacă nu te superi, încă un pahar...mi-e sete al dracului. Az-noapte am umblat forfota cu nişte prietini... Nici n-am dormit... Ştii...”

Nici sărbătoarea, care e adevărat a pendulat mai totdeauna între orgie şi tihna reculegerii, nu mai linişteşte pe nimeni şi a devenit un prilej suplimentar de neastîmpăr uşor isteric. Dacă activismul cu motivaţie profesională este perceput şi ca o corvoadă, sărbătoarea devine o revanşă pentru care e musai să te agiţi – o faci pentru tine (e adevărat, intrînd din nou în competiţie cu ceilalţi în magazine, la agenţii, pe drumurile aglomerate etc.). Ideea scoaterea fişei din priză nu mai e la modă. Tihna în lenea contemplativă nu se mai poartă. Sărbătoarea are aceeaşi deviză: cum să nu pierzi timpul mişunînd umăr la umăr cu ceilalţi.

Unele completări, luate de valul implicării şi seriozităţii au ţinut să motiveze forfoteala printr-un eveniment neaşteptat: (Karla) a nascut soata, (Karla) dublat,"pe bune" (o fi continuarea la naşterea din altă completarea anterioară?), (Karla) ca nu am unde!? (păi chiar ăsta e modelul şi poate fi aplicat şi-n bătătură), prin locul care se pretează şi contaminează: (Ioana Dinescu) ca in parlament, prin obligaţi imperioasă faţă de sine (care nu schimbă starea de alertă): (Ioana Dinescu) ca pentru mine, prin stilul de viaţă: (Mariko san) cu hărnicie, (Doina) viaţă boemă...

Cred că au folosit inadecvat sensul forfotelii: (Doina) printre amintiri..., (Doina) printre CV-uri... (?), (Karla) sa scriu haiku.

(Doina) ca-n sărbătoare, cu altă sintagmă spune acelaşi lucru ca originalul.